1 mai cu răni de tot felul

pentru că oriunde te-ai afla, cu oricine ai fi şi oricum te-ai simţi, nu poţi să scapi de ziua infamă de 1 mai, am decis că o ieşire cu prietenii (care se dovedesc a fi prieteni în adevăratul sens al cuvântului) nu strică nimănui. după un drum la magazin unde nu vedeai decât feţe disperate, (pentru că românul din clasa mitocanilor de la guerrilla nu ştie niciodată exact de câţi mici, de câtă bere şi de câte compilaţii ale anului cu manele are nevoie) am ajuns şi la locul stabilit. un teren. un garaj. un perimetru pentru paintball. hopa! altfel. echipamentul necesar. check. markere (pentru cine nu ştie, acestea nu sunt carioci, ci armele atât de necesare acestui sport). check. un bobo disperat să-l aşteptăm. skip. după câteva etape în care au jucat şi fetele, am decis că un deathmatch între 4 ahtiaţi după adrenalină, e imperios necesar. iadul pe pământ. rănile nu au încetat să apară, dar suntem mândri de ele. grătar, bere, o convorbire telefonică seacă. cam asta a fost o zi de 1 mai într-o perioadă în care somnul nu mai are loc în mintea mea.