do ya honey?

where the hell is Matt?

Matt e un tip din Connecticut care credea că tot ce vrea să facă în viaţă este să creeze şi să joace jocuri video. în 2003 acesta îşi dă demisia şi începe să colinde Asia. la un moment dat, în Hanoi, un prieten de-al lui îl roagă să danseze pentru a-l înregistra. defapt, singurul mod în care Matt ştie să danseze. a postat acel video pe net. din click în click acesta ajunge în atenţia celor de la Stride gum, care îl întreabă dacă nu vrea să colinde lumea dansând. bineînţeles, finanţat de aceştia. lui Matt îi surâde ideea, în 2006 porneşte la drum şi timp de 6 luni colindă 39 de ţări şi 7 continente. în 2007 se întoarce cu o idee. de ce să danseze singur? o chestie simplă, dar care pentru câteva momente a unit nişte oameni. genial

după nopţi albe

pentru că, după câteva nopţi nedormite am destulă energie încât să vă dobor universul, am făcut o ieşire cu paul, carmen şi prin coincidenţă cu o anume ioana (care seamănă puţin cu ron din harry potter, dar e still cute) şi un anume marius pe care nu i-am cunoscut până azi. ce a fost atât de special la ieşirea asta? totul. de ce? ioana era să-mi regurgiteze în maşină (bineînţeles, maşina firmei pentru că deh! mâine mă despart oficial de locul acela. şi de ce să nu le consum ţiţeiul?) din cauza modului în care conduc, dar m-a asigurat că pot să particip la raliul transilvaniei liniştit. pentru că pe o terasă în vârful muntelui am mâncat cartofi prăjiţi care erau mai mult congelaţi, pentru că ne-am distrat de piţipoancele care merg cu tocuri la munte. pentru că marius e web designer cu firma lui, umblat prin japonia (my life's dream). pentru că mi-am propus să cunosc câte un om şi povestea lui, în fiecare săptămână. poveşti care vor apărea pe colţul meu de blog. poze, într-un later edit.


Suie Paparude - Cea mai buna zi from freshgoodminimal on Vimeo.

later edit (nu pozele): pentru o perspectivă mai detaliată a acestui post intră La Pufossu'. unde poneii mănâncă curcubeu şi defechează flori.

i dig my toes into the sand

see no evil. speak no evil. hear no evil

they want to make a monster out of me

by Ioana

someone like you

paint me a wish on a velvet sky

două spoturi

pentru că sunt la birou şi mă plictisesc de moarte, printre gânduri, CPE-uri, audit şi urletele coordonatorului care, ca de obicei, nu a primit nimic azi noapte şi se întreabă cine naiba e tipa lânga care îşi va petrece toată viaţa de acum înainte şi bineînţeles, asta îl face să fie oarecum ciufut, m-am gândit să vă binedispun sau să vă îngreţoşez, după caz, cu două spoturi, unul fiind pentru o campanie anti-gripă lansată de guvernul Australiei de Sud, iar celălalt pentru Starburst, ceva bomboane gumate cu gust de fructe (or how to fuck up a scarecrow). o zi bună!

the importance of being idle

time to pretend

preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejablablabla, atacat de un clown

cum? simplu. la conferinţa ONU pe tema rasismului de la Geneva, acest domn care cu altă ocazie a susţinut că la el în patria mamă nu există gay, s-a trezit să ţină un discurs despre rasism. bad idea. sunt lucruri care pur şi simplu nu merg. cum să faci declaraţii rasiste la o conferinţă împotriva rasismului? e ca şi cum Băsescu ar ţine o conferinţă despre cât de greu e să vinzi o flotă. bun. la un moment dat reprezentanţii Israelului şi ai Canadei au plecat în timpul discursului lui Ahmadinejad. just. şi pentru că episodul cu papucul aruncat în Tufă (Bush) a deschis noi orizonturi protestatarilor, preşedintele iranian era cât pe ce să fie linşat de un... clown. genial

enjoy the ride

"jurnal of a smile"

"ziua 15, 20 aprilie, ultima

de data asta plec. cred. ai vrea să nu? poate. contează? tot aşa. când poţi să spui "stop"? cred că niciodată nu poţi cu adevărat. azi îmi sufla vântul în faţă. şi simţeam mâinile tale. poţi să spui "atât"? nu, nu poţi. ceva mă trage înapoi cu cât vreau mai mult să plec. mi-e dor. cuvintele îmi răsună ca un ecou în cap. poate ne vom întâlni pe un acoperiş înalt. de unde să ne uităm la oameni şi să râdem de ei pentru că vor fi aşa de mici. poate mai repede decât ne imaginăm. şi încă stau. bagajul îmi stă în hol. trag aer adânc în pieptul pe care-l simt din ce în ce mai greu. ce aştept?"

- mergem să culegem flori?
- da, Veronica, mergem să culegem flori.

lost song

cine este Sven?

Sven nu e Sven Hassel, scriitorul danez de nuvele pseudo-biografice

Sven este o oaie

de pluş

lui Sven nu-i pasă

cred că Sven e o oaie cu alte înclinaţii sexuale

Sven stă cumine pe raft

lui Sven nu i-ar plăcea într-o turmă

Sven trăieşte cu speranţa că va deveni o oaie neagră

Sven se uită ciudat şi nu are forţă în picioare

lui Sven nu îi e frig la gat pentru că are o eşarfă

roz

Sven nu behăie

e introvertit

Sven se simte bine în pielea lui

e pufos

Sven urăşte foarfecele

la vară, Sven vrea să se facă rasta

el este Sven

turn

felicitare

uite că prin bunăvoinţa şi disponibiliatea mea de azi, avem şi noi felicitare. echipa PRime Cluj-Napoca vă doreşte să aveţi un Paşte cât mai fericit!

gânduri de la BCU

amuzant. cum intră toată lumea în sală. pe vârfuri. m-am chinuit şi eu să le urmez exemplul. nu am reuşit. probabil am mersul prea apăsat. ca şi cum aş încerca să rup asfaltul mort prin asfixiere de atâtea tălpi care au călcat pe el. să-l rup şi sub el să găsesc o cu totul altă lume. unul se scarpină în nas, unul se preface interesat de caracterele mici la care îşi mijeşte ochii obosiţi de atâte nopţi băute şi nedormite, tipa din colţ îşi aranjează sânii gandindu-se de ce nu poate să aibă o relaţie de lungă durată şi de ce toată lumea o vrea doar pentru un futai de-o noapte. de aia. că-ţi aranjezi sânii la bibliotecă! ma uit în spate. gol. dispar oameni. am venit să scriu pentru licenţă. mai mult citesc. nu te uita la mine! uită-te şi tu în cartea aia cu coperţi portocalii! îţi garantez că nu e nimic interesant aici. doar un om care-şi scrie impresiile pe care tu i le dai uitându-te la el. frumuseţea interioară e inventată de oamenii urâţi. sunt la numărul 53 azi. o lampă făcută să arate vintage, un laptop luat cu împrumut, cum naiba să peteceşti o masă? gume de mestecat lipite aiurea şi care acum îmi sunt pe blugi. măcar dacă le lipeşti fă-o şi tu cu stil. toată lumea încearcă din răsputeri să scrie ceva pe o hârtie albă. poate de vină e lipsa de culoare. aceeaşi lume ofteză prelung. da, e bun biletul ala. mai ai o călătorie. dacă mai aud ariciul ăla de la portofel vin la tine. şi nu o să fie ok. nu mai poate omul să scrie pe blog din cauza biletului tău. citesc presa. titlul: "Genocidul din Ruanda: coşmarul unei naţiuni". şi? uite. următorul titlu: "Ştefana vrea să proiecteze". pe care credeţi că îl va citi cineva?. şi pot să adaug că Ştefana are o poză în care e pe jumătate dezbrăcată? sentinţe, extinderea aeroportului. nimic interesant. vreau ceva care să mă şocheze. rapid. ştirea de azi cu crima aceea oribilă, monstruoasă, bucăţi de cadavru... nu mai are nici un farmec pentru mine. şi pentru cine mai are? poate doar un subiect de miştocăreală. mi-au venit cărţile. mă pun pe treabă.

high as f#%k

some creative prints

"jurnal of a smile"

"day 10, april 15

how can a soul be so beautiful? you'd think that the question is simple. but it's not. it's as complicated as a a tree waking and blooming after a long winter. or the metamorphosis of caterpillar into a butterfly. the kind that is flying inside my stomach every time i see you. follow me through the maze"

"jurnal of a smile"

"ziua 9, 14 aprilie

am plecat. şi mă simt liber. aşa cum vreau să fiu. îmi simţi dorul? poate. totul se trezeşte în mine. toată amorţeala şi angoasa dispare şi în locul ei te simt mai aproape de mine ca şi niciodată"


Kings of Leon - Sex On Fire (Official Music Video) - Watch more amazing videos here

small crime

"jurnal of a smile"

"ziua 7, 12 aprilie

cine ar fi spus că se va termina aşa? am spus-o cu toţii. în acea corabie a viselor, acea navă putrezită stăteam lipiţi unul de altul. şi gândeam. nu vroia să o spună nici unul. mâine le voi spune că plec. o să râd de ei. de feţele lor schimonosite de atât de multă ură şi viclenie. o să le fac poze la toţi şi spoi imi voi deschide un vernisaj cu aceşti monştrii. tu în ce corabie te vei urca?"

damien rice - the blower's daughter

"jurnal of a smile"

"ziua 4, 09 aprilie

am întârziat, iartă-mă. îmi căutam cheile. cine spune că oamenii bătrâni nu sunt amuzanţi? am dat azi peste un adevărat stand up. s-a ţinut într-o casă dărăpănată. în care se simţea un iz puternic de mucegai şi mâncare stătută. eu eram singurul spectator. dar râdeam cu lacrimi. ai simţit vântul unei seri de primăvară?"

she's so high

"jurnal of a smile"

"ziua 2, 07 aprilie

îţi alegi cele mai ciudate locuri pentru cafea. lumea a fost luată prin surprindere de venirea căldurii. sau aşa am dedus din transpiraţia pe care o puteam gusta în autobuz. nu este timp. de asta mi-am dat seama. nu mai e timp de visat. mi-ar plăcea să fie, dar nu e. aş construi o clepsidră care să-mi măsoare toată viaţa. probabil m-aş speria la cât de puţin nisip aş pune în ea. Chişinăul arde"

young folks

"jurnal of a smile"

am să încep să scriu acest mic monolog intitulat "jurnal of a smile". de ce? pentru că sunt al naibii de poet si scriitor. detalii: voi scrie câteva rânduri in fiecare zi. numărul de zile în care voi scrie acest monolog, al unui personaj fictiv, va coincide cu un anume aspect din viaţa mea. când acest aspect va disparea, monologul se va opri. acestea fiind spuse:

"ziua 1, 06 aprilie

a început. lupta cu mine însumi. s-a ajuns unde nu credeam că o să se ajungă niciodată. acum să vedem cine poate să rămână serios mai mult timp. spune ceva. vezi că dacă îţi inghiţi lacrimile nu vei mai putea vorbi. sau poţi? ar suna ca un sughiţ trist, dar amuzant totodată. exact, zâmbeşte. ai putea să faci pe oricine să zâmbească. multe lucruri au fost cucerite cu un zâmbet. poate şi imperii. poate nu. nu am fost bun la istorie. încurcam feţe şi nume. pe napoleon îl vedeam cu un coif de spartan sau mai ştiu eu ce aberaţii de genul. cumva că îmi plăcea matematica. cifrele nu te pot răni. cifrele nu conţin acte de violenţă sau iubiri neâmplinite. 1 e 1, 2 e 2... şi aşa mai departe. până am ajuns să înţeleg că fără violenţă şi iubiri ne-am tranforma în roboţi. atunci a început să îmi placă istoria, dar nu am reuşit să nu încurc lucrurile între ele. era ok. mă distram. am visat azi noapte mult gunoi. şi că mă laşi acolo. dar am reuşit să ies. printre cârpe şi spaghete semi-digerate mi-am făcut potecă. mă distram. apoi m-a trezit un fior. m-am speriat şi am deschis uşa. măcar să vad holul. e luni azi? mâine e marţi. ai aflat? dispar rândunicile"

the bastard brake up

kid on a trip

cu ochii împeienjeniţi, cu stomacul gol si plămânii plini de fum. aşa m-am întors de la Bucureşti. dacă pun totul cap la cap aş putea spune că a fost o experienţă foarte bună din punct de vedere al conferinţelor, al invitaţilor, al oamenilor din PRime de acolo. am participat la workshop-ul ţinut de Mugur Pătraşcu, managing partner la iLeo, workshop la care am prezentat o scurtă campanie online pentru prevenirea accidentelor rutiere. am venit cu o idee foarte tare, pe care am dezvoltat-o şi care, dupa spusele lui Mugur, s-a pliat bine pe acest gen de campanie socială. am ieşit pe locul 1, dar nu am caştigat pentru că am fost la egalitate de puncte cu altă echipă şi la care a mers premiul, deoarece noi ne-am axat prea mult pe creaţie. Paul şi cu mine am fost puţin dezamăgiţi la început, dar ne-a trecut după prima ţigară, pentru că ştim ca suntem oameni de creaţie şi nu ne e ruşine! cam asta s-a întamplat în Bucureşti. CNSC, din punctul meu de vedere, a fost un succes. cum mă simt eu? hmmm.. :)