nu ştiaţi? toate mor pe lumea asta.... inclusiv concediile. aşa cum moare şi al meu... mai are doar o zi... mi-am zis că o să-i spun... că o să-l pregătesc pentru sfârşitul inevitabil... dar nu... vreau să se bucure de timpul care i-a mai rămas... nici nu vreau să mă gândesc la momentul acela... când totul se va sfârşi. vedeţi voi, un concediu nu moare singur... nu... ia cu el şi leneveala, somnul, nopţile pierdute prin oraş, zilele cu trei dimineţi...
asta e... tot ce pot să fac mai bun este să mă bucur şi eu de ultima lui zi... şi când va veni momentul acela, să-i spun ca existenţa lui nu a fost în zadar, că în haosul acesta pe care îl numim viaţă există un plan (ştiu că e un mare bullshit dar scutiţi-mă.... ăsta e pe moarte) şi că în acest plan a avut un scop...
dacă simţiţi că vreţi să vă exprimaţi şi voi condoleanţele, vă rog postaţi un comment
sâmbătă, 2 februarie 2008
moartea unui concediu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comments:
vin la inmormantare
..condoleante, si asteptare usoara pt urmatorul..
prin credinta el va invia la vara!
RIP. Lasa ca am impresia ca se reincarneaza :)
Trimiteți un comentariu