parfumuri uitate în umbra incertitudinii - dialog cu o conştiinţa

"cum poţi să laşi ceva ce te face fericit să se piardă în spatele voinţei tale prosteşti de a face lucrurile mai complicate decât sunt?"
"poate...nu ştiu..."
"te joci de-a "life's a bitch" gândindu-te că poate aşa îţi vei face existenţa mai interesantă sau pentru a-ţi confirma faptul că eşti fucked up? nu eşti..."
"nu sunt..."
"tot ce reuşeşti prin asta e să-ţi pierzi timpul... timp în care ţi-ai putea deschide ochii. totul e aşa de simplu..."
"defapt... totul e simplu..."
"lasă izul realităţii să se plimbe printre cei patru pereţi din care crezi ca nu ai mai putea evada... lasă-l sa darâme tot ceea ce credeai că ştii despre tine, despre alţii..."
"nu mai ştiu nimic... dar aş vrea să ştiu totul"
"simţi?"
"da... simt un... parfum..."