pământul nu mai are răbdare, dom'le

uite că mi-am terminat licenţa. nu credeam ca o să termin o lucrare care până la urmă este o labă tristă. now what? exact. ce o să se întâmple de acum încolo? ieri mi-am dat seama de un lucru pe care l-am conştientizat într-un fel sau altul chiar după ce mi-am dat demisia. i need a job. bun. imi doresc să intru în sistem. asta vreau acum. sa intru rutină. nu o să-mi dau seama când am intrat în rutină. te învăluie aşa în tăcere până când într-o zi îţi şopteşte la ureche: "te-am prins!" dar totuşi asta vreau. într-o perioadă în care oamenii mor pe capete în Iran eu vreau să-mi găsesc un job şi apoi să merg la instituţiile generic denumite bănci unde să demonstrez că nu am nevoie de banii pe care mă duc să-i cer. we are helpless. sau poate doar eu. dar îmi doresc să fac mai mult. îmi doresc să schimb ceva. şi schimbarea asta trebuie să înceapă cu mine. aspir la mai mult. cu toţii o facem la un anumit nivel. diferă doar gradul de complexitate al aspiraţiei. şi totuşi mulţi sfârşim la fel. ca nişte roboţi. dar asta nu e un lucru rău. nu putem face toţi lucruri diferite. dacă te uiţi pe un câmp vezi fir de iarbă lângă fir de iarbă. nu vezi diferenţe. există, dar nu le vezi. nu le bagi în seamă. suntem nişte ignoranţi. s-au întâmplat multe în ultimul timp. şi mă gândesc la toate. hai să luăm spre exemplu două morţi. moartea lui Michael Jackson şi moartea lui Neda Soltani una dinte victimele revoluţiei din Iran. pe cine regretaţi mai mult? ştiţi răspunsul. de ce? pentru că el era cunoscut. milioane de fani se vor strânge să-l comemoreze. dar Neda nu poate să aibă parte de o înmormântare deoarece guvernul Iranian nu îi permite asta. da, ştiu. not fair. putem schimba ceva? nu. dar măcar putem conştientiza ce se întâmplă defapt pe pământul acesta. asta vrem cu adevărat? asta vreau? un job şi apoi toate lucrurile care vin după?