tot stă să plouă... deşi ne-a topit pe toţi oraşul... nu-mi plac lucrurile relative. cineva spunea că totul este relativ... o prietenă bună cu care nu am mai vorbit demult.... sunt sătul de amorţire. e ca şi când dormi pe o mână sau într-o poziţie foarte incomodă dar ţi-e prea somn şi prea scârbă să te mişti. asta e... am o senzaţie de mână amorţită. sau poate sunt foarte fericit şi sunt incapabil să conştientizez asta. sunt răguşit de atâta tăcere şi surd de atâta linişte...
miercuri, 22 august 2007
marți, 21 august 2007
"Provocare"
Va provoc pe voi, actori ai jocului de viata,
Voi masti ce parca nu dormiti
Ascundeti izul de teatru,
Ascundeti jocul... si simtiti
Voi umbre vesnic proiectate
Pe-o cortina de beton
Voi jucati la scena goala
Intr-un sunet de trombon...
Va provoc pe voi, actori din scenele taiate
Voi riduri incretite pe o fatza de batran
Ascundeti izul de teatru,
Ascundeti ranile ce mai raman...
Fericirea... o vrem cu totii?
In timp ce mergeam spre birou cu troleul, care de altfel nu era foarte aglomerat si ma lasa sa respir in voie si sa-mi umplu plamanii cu aerul toxic care pluteste pe strada memorandumului, am inceput sa ma gandesc la faptul ca poate americanii vor sa fie mai fericiti decat romanii. de ce? pai ei au chestia asta scrisa in constitutie. si citez: "they are endowed with certain inalienable rights; that among these are life, liberty and the pursuit of happiness." ce chestie... fiecare are dreptul sa-si caute fericirea. americanii vor sa fie intr-atat de fericiti incat asta este pentru ei o lege fundamentala, vor sa fie intr-atat de fericiti incat au "scapat" doua bombe, si pe deasupra si nucleare, la Hiroshima si Nagasaki. poate motivul pentru care oamenii astia se comporta ca si un fel de "jandarm al planetei" este ca vor sa ne faca pe toti fericiti. fericiti cum sunt ei. dar...toata lumea vrea sa fie fericita? nu cred...de exemplu depresivii nu vor sa fie fericiti. vor sa fie nefericiti ca sa-si poata confirma depresivitatea. daca ar fi fericiti nu ar mai putea fi depresivi nu? ar trebui sa mearga in lume si sa traiasca... fapt care poate fi destul de deprimant...
luni, 20 august 2007
ambalaje, pahare goale, buze strivite de geam
mda... cam atat pot spune... cred ca rutina, noptile pierdute in care ma gandeam la viata, muzica si dragoste, zilele goale de la birou isi spun cuvantul. oare cand am inceput sa ma uit prin gaura cheii si sa vad o lume atat de insipida, goala si fara sens? cred ca demult... dar nu pot spune sigur... nu pot spune pentru ca nu stiu exact cand am facut trecerea de la zambit non-stop la la un zambet prefacut, un ranjet stupid inghetat pe fatza, parca deprins din tablourile lui Picasso. ideea e ca tot astept sa se intample ceva. ceva care sa ma faca sa zambesc k lumea sau sa ma socheze din toate incheieturile. pana atunci... ma intorc la viata, muzica si dragoste...
duminică, 19 august 2007
Frederic Beigbeder
Tipul asta imi place. Nu va ganditi acum la tot felul de prostii ca nu e cazul...desi nu am nimic impotriva comunitatii gay. Dar, sa trecem la oile noastre. Ziceam ca imi place deoarece scrie bine. Dur, dar bine. Poate tocmai asta imi place, modul vulgar in care isi exprima perceptia lui asupra dragostei si a lumii ipocrite in care traim :)
Născut în 1965, într-o familie înstărită, Frédéric Beigbeder şi-a început cariera la 24 de ani, licenţiat fiind în marketing şi publicitate. Protestatar înveterat, este la rândul lui contestat, în măsura în care chiar el ar corespunde tiparului uman pe care-l denunţă: omul de media. Dar tocmai de aici i se trage succesul. Sinceritatea dezarmantă de scriitor îl fereşte de fapt de ipocrizie.
Citate:
"199.000 lei" - "Totul este provizoriu: dragostea, arta, planeta Pământ, dumneavoastră, eu. Moartea este inevitabilă, dar ia pe toată lumea prin surprindere. Cum să ştim dacă această zi nu este ultima? (...) Totul se cumpără: dragostea, arta, planeta Pământ, dumneavoastră, eu. Scriu această carte ca să ajung să trăiesc".
"Memoriile unui tânăr ţicnit" - "Nu m-am putut abţine niciodată să trăiesc. Aşa mi-e viaţa: un şir de ejaculări precoce"
- "Feriţi-vă de idealurile voastre soft pentru că mi-au deşteptat nişte pofte hard"
"Dragostea dureaza 3 ani" - "Este destul de exasperant să-ţi dai seama că îţi pui aceleaşi întrebări ca toată lumea. Oare am dreptul să părăsesc pe cineva care mă iubeşte? Oare sunt o javră? Oare la ce foloseşte moartea? Oare poţi să fii fericit şi, dacă da, la ce oră? Oare n-aş putea să câştig mult mai mulţi bani, muncind mult mai puţin? Oare este posibil să te îndrăgosteşti fără ca asta să se termine în sânge, spermă şi lacrimi?"
Cum vezi lumea?
simpla? in nici un caz lumea in care traim nu e simpla... oare lucrurile care fac din lumea aceasta un loc mai bun sunt simple? tind sa cred ca da... ca lucrurile care conteaza cu adevarat sunt cele marunte dar care au greutate... poti gasi frumosul in orice... si intr-o piatra...trebuie doar sa stii cum sa te uiti..
fotografia imi deschide ochii... ma lasa sa vad lururile marunte... ma lasa sa simt mai mult lumea din jur... ma lasa sa surprind frumosul, irepetabilul...
Ora fixa
ora fixa...ciudata treaba. nicicum nu imi pot imagina de la cine si in ce circumstante a pornit ideea ca daca te uiti la ceas la o ora fixa cineva te iubeste. right... ok...si ipotetic vorbind...daca toata treaba e adevarata si chiar nu iti dai seama cine naiba ar putea fi persoana care sa te iubeasca (tocmai pe tine :P) ce ar trebui sa faci? tragi ceasul de 3 ori, scuipi in 3 parti si apare pe cadranul ceasului persoana respectiva? :)) e o nebunie... oricum....eu cel putin cand ma uit la ceas si e ora fixa stiu un singur lucru... am intarziat undeva :P :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
