small crime

"jurnal of a smile"

"ziua 7, 12 aprilie

cine ar fi spus că se va termina aşa? am spus-o cu toţii. în acea corabie a viselor, acea navă putrezită stăteam lipiţi unul de altul. şi gândeam. nu vroia să o spună nici unul. mâine le voi spune că plec. o să râd de ei. de feţele lor schimonosite de atât de multă ură şi viclenie. o să le fac poze la toţi şi spoi imi voi deschide un vernisaj cu aceşti monştrii. tu în ce corabie te vei urca?"

damien rice - the blower's daughter

"jurnal of a smile"

"ziua 4, 09 aprilie

am întârziat, iartă-mă. îmi căutam cheile. cine spune că oamenii bătrâni nu sunt amuzanţi? am dat azi peste un adevărat stand up. s-a ţinut într-o casă dărăpănată. în care se simţea un iz puternic de mucegai şi mâncare stătută. eu eram singurul spectator. dar râdeam cu lacrimi. ai simţit vântul unei seri de primăvară?"

she's so high

"jurnal of a smile"

"ziua 2, 07 aprilie

îţi alegi cele mai ciudate locuri pentru cafea. lumea a fost luată prin surprindere de venirea căldurii. sau aşa am dedus din transpiraţia pe care o puteam gusta în autobuz. nu este timp. de asta mi-am dat seama. nu mai e timp de visat. mi-ar plăcea să fie, dar nu e. aş construi o clepsidră care să-mi măsoare toată viaţa. probabil m-aş speria la cât de puţin nisip aş pune în ea. Chişinăul arde"

young folks

"jurnal of a smile"

am să încep să scriu acest mic monolog intitulat "jurnal of a smile". de ce? pentru că sunt al naibii de poet si scriitor. detalii: voi scrie câteva rânduri in fiecare zi. numărul de zile în care voi scrie acest monolog, al unui personaj fictiv, va coincide cu un anume aspect din viaţa mea. când acest aspect va disparea, monologul se va opri. acestea fiind spuse:

"ziua 1, 06 aprilie

a început. lupta cu mine însumi. s-a ajuns unde nu credeam că o să se ajungă niciodată. acum să vedem cine poate să rămână serios mai mult timp. spune ceva. vezi că dacă îţi inghiţi lacrimile nu vei mai putea vorbi. sau poţi? ar suna ca un sughiţ trist, dar amuzant totodată. exact, zâmbeşte. ai putea să faci pe oricine să zâmbească. multe lucruri au fost cucerite cu un zâmbet. poate şi imperii. poate nu. nu am fost bun la istorie. încurcam feţe şi nume. pe napoleon îl vedeam cu un coif de spartan sau mai ştiu eu ce aberaţii de genul. cumva că îmi plăcea matematica. cifrele nu te pot răni. cifrele nu conţin acte de violenţă sau iubiri neâmplinite. 1 e 1, 2 e 2... şi aşa mai departe. până am ajuns să înţeleg că fără violenţă şi iubiri ne-am tranforma în roboţi. atunci a început să îmi placă istoria, dar nu am reuşit să nu încurc lucrurile între ele. era ok. mă distram. am visat azi noapte mult gunoi. şi că mă laşi acolo. dar am reuşit să ies. printre cârpe şi spaghete semi-digerate mi-am făcut potecă. mă distram. apoi m-a trezit un fior. m-am speriat şi am deschis uşa. măcar să vad holul. e luni azi? mâine e marţi. ai aflat? dispar rândunicile"

the bastard brake up

kid on a trip

cu ochii împeienjeniţi, cu stomacul gol si plămânii plini de fum. aşa m-am întors de la Bucureşti. dacă pun totul cap la cap aş putea spune că a fost o experienţă foarte bună din punct de vedere al conferinţelor, al invitaţilor, al oamenilor din PRime de acolo. am participat la workshop-ul ţinut de Mugur Pătraşcu, managing partner la iLeo, workshop la care am prezentat o scurtă campanie online pentru prevenirea accidentelor rutiere. am venit cu o idee foarte tare, pe care am dezvoltat-o şi care, dupa spusele lui Mugur, s-a pliat bine pe acest gen de campanie socială. am ieşit pe locul 1, dar nu am caştigat pentru că am fost la egalitate de puncte cu altă echipă şi la care a mers premiul, deoarece noi ne-am axat prea mult pe creaţie. Paul şi cu mine am fost puţin dezamăgiţi la început, dar ne-a trecut după prima ţigară, pentru că ştim ca suntem oameni de creaţie şi nu ne e ruşine! cam asta s-a întamplat în Bucureşti. CNSC, din punctul meu de vedere, a fost un succes. cum mă simt eu? hmmm.. :)

everybody's gotta learn/love sometime

so... mâine merg la Bucureşti. la CNSC. de ce? în primul rând ca să învăţ. apoi să mă distrez cu cei mai tari obsedaţi de PR pe care îi cunosc şi pe care o să-i cunosc. apoi... anyway. ne vedem la feedback

suicide

prietenii ştiu de ce. sau nu

am aflat azi de la Paul că Bergenbier şi-a făcut recent rebranding. de ce ar face asta? probabil cei de la InBev au considerat că berea are un look destul de învechit şi că brandul are o nevoie de o repoziţionare în mintea consumatorilor cu burţile mari, martiri ai imaginii bărbatului fericit din România. curios. pe site-ul oficial trebuie să faci click pe "other". numai apoi îţi apare şi "România". apoi downloadezi un fişier .pdf în care găseşti Bergenbier ca şi "local brand" şi aşa şi este. un local brand căruia din punctul meu de vedere i se potrivea imaginea de masculinitate şi prieten cu burta mare. nu trebuia altceva pentru un local brand. bun. ce spune directorul InBev România? că Bergenbier nu mai are nevoie de un look masculin, ci de un look "unisex". are nevoie de "prietenie". măi... nu cred că are nevoie de încă o "prietenie". asta avea deja. "prietenii ştiu de ce!". unisex? hmm... oare ce femeie la care îi merg toate rotiţele va dori să bea o bere care a dat startul la ziua bărbatului? "nu beau o bere care i-a dat soţului meu înca un motiv în plus să bea ca porcul!". cam asta s-ar petrece în minte unei femei. în fine. sunt curios ce cotă de piaţă o să aibă Bergenbier peste un an dacă acum este de 10% din piaţa de bere. designul a fost creat de K Creation & Production, o companie belgiană cu 25 de ani de experienţă în acest domeniu. pe site-ul lor oficial, la clientul InBev apare Becks, Stella, Leffe şi..... nu, nu apare Begenbier. voi ce părere aveţi?

gold teeth and a curse for this town

şi nu e neapărat din cauza vremii care se îndreaptă şi începe să-mi scoată frigul din oase. e altceva. e ceva ciudat, străin şi totuşi atât de familiar. e poate un zâmbet, o coală de hârtie mototolită, o vizită târzie. vom vedea

aaaand.... action (comeback)

surprinşi? nu ar trebui. poate acea mână de oameni care ştiau despre revenirea mea în ale blog-uitului se aşteptau la asta. dar voi? ceilalţi? vreau să cred că a existat măcar un om care să-mi fi citit blogul şi pe care să nu îl fi cunoscut. în fine. poate că am simţit să mă alătur din noi blogosferei din cauza sentimentului de noutate, de "new beginning". un nou început în care se prevede o licenţă, lucruri frumoase facute alături de oameni frumoşi şi.... hmmm despre asta poate altă dată. totuşi, trebuie menţionat faptul că o mare influenţă asupra deciziei mele de a continua să scriu pe blog l-au avut Diana, Paul şi Bobo, oameni cu care poţi să stai o noapte întreagă să mimezi tambuchi, concupişcenţă şi trupe de elita egiptene de prin 7000 î.hr, care defapt nu sunt mameluci. to make the long story short, it's good to be back, guys!

p.s: vă invit să vizionaţi o poveste tristă, poveste despre internet, bombe, hi5 şi lactoză. enjoy! :D