zile cu trei dimineţi

te trezeşti târziu... cu părul în toate direcţiile (că deh... eşti creţ)... te uiţi în oglindă şi îţi dai seama cât de bine semeni cu Sweeney Todd, apoi încerci să-ţi alungi gândul acela din cap gândindu-te că nu te prinde aura de ucigaş debil, nu ai o miss Lovett la parter şi oricum nu prea ai voce pentru un muzical... pui cafea şi apă în filtrul vechi de 5 ani, rugându-te cu patos şi cu toată fiinţa ta ca de data asta să nu dea pe dinafară... bine înţeles că dă... priveşti aragazul înnegrit de atâta zaţ şi promiţi că îl vei curăţa mâine, dar în acelaşi timp te gândeşti că trebuia să îmbătrânească şi el odată, trebuia să îşi arate şi el ridurile, faţa-i coaptă de atâta căldură, trebuia să ajungă şi el urât...
îţi aprinzi o ţigară şi aştepţi un telefon sau un buzz să te trezească din amorţeala pe care ţi-a creat-o încă o noapte de visuri ciudate... în cele din urmă primeşti buzz-ul mult aşteptat şi le mulţumeşti celor de la yahoo pentru acel sunet strident care îţi scutură toţi neuronii... e amicul tău care e atât de dornic de o cafea încât te convinge şi pe tine că mai ai nevoie de una... te îmbraci cu silă, iar drumul până la cafeneaua preferată îl parcurgi cu troleul, care ca de obicei e un adevărat sport... bei cafeaua, fumezi un pachet de ţigări, vorbeşti despre fete, examene, companii de asigurări şi despre colegul de cameră care îţi mănâncă toată mâncarea, apoi te ridici, plăteşti o cafea cu gust de ars, te întorci acasă spunându-ţi că îţi ajunge şi ca vrei să leneveşti...
seara vine inevitabil şi primeşti acel telefon la care nici nu te gândeşti să raspunzi, dar fiind o fire curioasă, cu o conştiinţă mare, raspunzi în cele din urmă... te îmbraci cu silă, faci acelaşi drum cu troleul, intri în local şi-ţi găseşti prietenii în jurul unei mese pline cu sticle de bere şi pentru un moment ţi se face şi ţie poftă, ai vrea şi tu una... "cu ce vă servesc?" din instinct, ameţit de fum şi aburi de bere, rosteşti acele cuvinte... "o cafea vă rog"... aceleaşi fete, examene, companii de asigurări, aceiaşi colegi de cameră nesătui... ajungi acasă tremurând de la licoarea dulce-amăruie, te pui în pat... şi nu-ţi doreşti decât ca atunci când te trezeşti, aragazul să fi murit de bătrâneţe...

tequila lollipop - letter from Smo

dear miss Boo,

i am writing you this letter because... well... i have tried many times to say this to you... and this is the best way to say it. unlike when we are together... this is the place where my words pour like some children to a playground... and i'm not tangled up in your eyes anymore... anyway... i hate the fact that people don't know what they want... at some point i thought that you were different and maybe you are... but not that different. actually.... i'm kinda angry with u... who do you think you are? trying to turn such a simple thing into a complicated one? miss Boo... stop messing with my mind. it's not nice. :) i guess this is it... this is the part were we say goodbye. though this is not what i wanted, it is for the best.

your friend, Smo

P.S. i still haven't eaten the lollipop

Remetea Village

Sweeney Todd

bun venit în universul întunecat al lui Tim Burton! de data aceasta cu o ecranizare a faimosului muzical de pe Broadway, "Sweeney Todd : The Demon Barber of Fleet Street". dacă sunteţi fani ai lui Tim Burton, acesta e un film pe care ar trebui să-l vedeţi. pe lângă faptul că în rolurile principale sunt distribuiţi Johnny Depp şi Helena Bonham Carter care, după părerea mea, sunt actorii cei mai potriviţi pentru acest gen de film, pe lângă imaginile pline de oroare şi dezgust, filmul va veni ca un duş rece intr-o zi plină de plictiseală, o zi în care ţi-ai dori sa faci cu adevărat ceva dar nu poţi deoarece ai prins rădăcini pe scaunul de la birou. aşa că ce altceva să faci mai bun, decât să te uiţi la un film care cu siguranţă te va trezi? vizionare placută! :D

Leapşa cu cartea

azi am mai primit o leapşa de la Copilu' shocat, care sună aşa:
1. ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. deschide-o la pagina 123.
3. găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
prima carte pe care am pus mâna a fost "Cartea de la San Michele" de Axel Munthe. la pagina 123 spune aşa:

"Nu se cade să-ţi baţi joc de el. O dată, un inginer de la calea ferată, care trebuia să construiască podul peste râu, mânase peste noapte în Forsstugan. Îmbătându-se el, scuipase în castronaşul cu arpacaş spunând: "Să fiu afurisit dacă există cu adevărat spiriduşi!" Spre înserat, când trecuse înapoi peste lacul îngheţat, calul îi alunecase pe gheaţă, căzuse şi fusese sfâşiat de o haită de lupi."

Din lipsă de prieteni cu bloguri în afară de cei care au mai primit, leapşa o dau mai departe la awakedb :D

oameni cu părul creţ... uniţi-vă!!!

citisem recent într-un articol că 41% din oameni nu iau în serios persoanele cu păr creţ. da... scoate-ţi mâna din buzunar şi şterge-ţi de pe faţă look-ul acela de plictisit... şi fii atent! măcar prefă-te ca iei în serios blogul acesta :p

41% se apropie foarte mult de 50%... wtf!? asta înseamnă că suntem sortiţi eşecului din start? ar trebui să ne revizuim poziţia noastră în societate şi să ne dăm seama defapt de adevăratul nostru status? de faptul că nu suntem luaţi în serios? NU!! noi ar trebui să punem piciorul în prag şi să nu ne mai plângem că ne stă părul aiurea când ne trezim dimineaţa şi vrem să ni-l smulgem din cap. nu... noi ar trebui să ne unim şi să le arătăm celorlalţi că facem lumea asta un loc mai bun. şi ce dacă Gandhi era chel? ce dacă Bush nu e creţ? (ok... aici ar trebui să ne bucurăm) :p

uitaţi-vă puţin la Hobbiţii din Lord of The Rings... toţi erau creţi şi cât de bine s-au descurcat ei în a înfrunta răul! Lev Troţki şi-a demonstrat geniul creţ în a conduce revoluţii, Einstein şi-a adus contribuţia în ştiinţă... chiar dacă e creţ... şi chiar dacă scoate limba în poză, maiestatea sa regina Elizabeta a II -a îşi demonstrează geniul părului creţ în a fi... pai... o maiestate. şi să nu mai vorbim de muzică... unde am putea enumera o gramadă de artişti cu părul creţ... artişti care au creat curente muzicale noi... pe care mulţi ţânci au dansat şi s-au făcut praf... şi au făcut multe prostii :D

vedeţi? noi facem lumea un loc mai bun... ar trebui sa fiţi mândri de noi... nu să ne priviţi cu neseriozitate... cine ştie ce am mai putea spune sau face :P şi încă un lucru... ţi-ai îmbrăţişat prietenul tău creţ azi? :)

backyard colours

imaginary love

can it be? why does his head feel like a puddle in which u throw a rock... and every wave is shaking every inch of his brain? every time she looks at him... he turns away. those eyes.... he begins to look at those eyes with such a fear... "but fear of what? what am i so afraid of?" he asks himself that every night... every day... every minute. "i am so drawn to that look...". he thought that this would just go away if he could avoid her. but he realized... that was impossible. he sees her every day, at the same hour, on the same bus... it's like... they share the same schedule, the same life. "time... what a sneaky fucker..." he says to himself. but on that particularly day... he woke up with only one thought in his mind... to talk to her... to overcome his childish fear. he feels that it's taking forever.... but the bus eventually comes... and he eventually sees her... he makes his way to the end of the bus and all of the sudden she turns around... that face... he tries to say something... "hi... see... you'll probably think that i am crazy, but...." the old lady standing next to him gently grabs his shoulder... "excuse me... who are you talking to?" he turns to her... those eyes were tearing holes in him once more...

ballad of a mind

these are the things I love the most...

to stop, to look, to seek a ghost

to make, to break, to lie…

to tell the truth when it comes by

to look for you before the dawn

to shout and yell as if I won…

to sleep, to dream, to be so sad

to write, to love, to hate…

to go somewhere and just create

to kiss some lips

to kiss them all

to make you “see” and then just crawl…

to hope… to wait…

these are the things that I just hate

pop quiz şi moartea lui Ledger

cam aşa se poate numi articolul de azi. "pop quiz" pentru că aşa mi s-a părut examenul de azi de la comunicare organizaţională. ca o lucrare de control nenunţată, cu două întrebări, pe care ţi-o dă un prof speriat că se apropie sfârşitul anului şi nu ţi-a dat destule note. (defapt nu cred că ar trebui să ma leg de asta... în ultimele zile mă uit în continuu la filme, nici pomană de învăţat. apropo... de văzut "Atonement", genul de film care îţi rămâne imprimat pe retină mult timp... deşi cineva mi-a spus că e prea sad... deci pe riscul vostru :p). "moartea lui Ledger" pentru că azi dimineaţă am aflat că actorul Heath Ledger a fost gasit fără suflare într-un apartament din New York. a decedat în urma unei supradoze de somnifere. foarte sad... mi-a plăcut foarte mult cum a jucat în "Lords of Dogtown" (cine a văzut filmul ştie despre ce vorbesc) anyway... R.I.P, Heath Ledger.

a point of view

parfumuri uitate în umbra incertitudinii - dialog cu o conştiinţa

"cum poţi să laşi ceva ce te face fericit să se piardă în spatele voinţei tale prosteşti de a face lucrurile mai complicate decât sunt?"
"poate...nu ştiu..."
"te joci de-a "life's a bitch" gândindu-te că poate aşa îţi vei face existenţa mai interesantă sau pentru a-ţi confirma faptul că eşti fucked up? nu eşti..."
"nu sunt..."
"tot ce reuşeşti prin asta e să-ţi pierzi timpul... timp în care ţi-ai putea deschide ochii. totul e aşa de simplu..."
"defapt... totul e simplu..."
"lasă izul realităţii să se plimbe printre cei patru pereţi din care crezi ca nu ai mai putea evada... lasă-l sa darâme tot ceea ce credeai că ştii despre tine, despre alţii..."
"nu mai ştiu nimic... dar aş vrea să ştiu totul"
"simţi?"
"da... simt un... parfum..."

speak to me in hopelandic

probabil vă întrebaţi ce e "hopelandic". probabil nu. dar pentru aceia dintre voi care vreţi să ştiţi... "hopelandic" sau "vonlenska" este un fel de gibberish inventat de Sigur Rós. ce este Sigur Rós vă întrebaţi? este o trupă. genul de trupă care creează cu adevărat. oamenii aştia sunt din Islanda... da... ţara elfilor şi a peisajelor parcă deprinse dintr-o carte de-a lui Tolkien. tipii aştia trăiesc pentru muzică, sunt "artişti" în adevăratul sens al cuvântului. muzica lor se încadrează în genul post-rock şi combinaţia liniilor melodice extraordinare cu elemente clasice şi minimaliste produce un sound care parcă nu are nici o legătură cu tot ce ştiaţi voi despre muzică. la capitolul instrumente folosite se pot enumera toate... de la xilofon la trompetă şi de la pian de jucărie la arcuş de violoncel pe chitara electrică. aştia nu au piese în engleză si parcă ma bucură chestia asta... încâ un motiv pentru care pot spune ca nu produc ceva comercial... ei cântă în islandeză şi hopelandic... gibberish-u acela de care vorbeam la început şi despre care ei spun că se îmbină perfect cu muzica. anyway... poate nu toţi o să-mi împărtăşiţi entuziasmul... dar m-am gândit că merită să-i înghesuiesc şi pe cei de la Sigur Rós în micul meu colţ de blog... :)

Incubus - Dig

da...m-am intors

nu aş putea să vă spun exact de ce am fost plecat. dar... mai contează? nu cred, dar pentru cei care chiar se intreabă... poate... poate ar trebui să vă explic. răspunsul e simplu: am fost secat. da. iarna m-a secat de tot ce inseamnă inspiraţie, creativitate si... atât. asta este explicaţia. dar acum nu mai are nici o importanţă. simt că... dimineţile în care te trezeşti cu poftă de viaţă au să revină. are să revină şi puterea de a surprinde frumuseţea lumii, de a fi conştient de ea. au să revină şi dovezile acestei frumuseţi. şi mă bucur... mă bucur că amorţeala a trecut... mă bucur că te găsesc pe TINE citind aceste rânduri.

it's good to be back.