atestat, pfizer şi noul cod penal

am făcut-o şi pe asta. atestatul la engleză e ca şi luat. de ce? pentru că a fost o tipă în comisie. yes, i'm a self-conceited motherfucker. o cerinţă pentru o compunere de clasa a 2-a. "era vară". este. pentru că o simt pe pielea mea. ce merge după o lucrare de control? o bere neagră. sigur. de ce să nu fi ameţit la 3 după masă? (eh, nu chiar, pentru că nu am mâncat nimic azi). nu-i nimic. o cafea în le general poate să rezolve multe lucruri.

act de caritate din partea companiei americane Pfizer. "e criză, fraţilor? vă pierdeţi locurile de muncă, implicit asigurările de sănătate? lejer. vă dăm 70 de tipuri de medicamente gratis. şi viagra. să aveţi şi voi o bucurie". exagerez. ca de obicei. compania oferă americanilor timp de 1 an medicamentele cu care sunt sub tratament de cel puţin 3 luni. pe listă e şi viagra. 

ce se întâmplă pe la noi? this is the fun part. noul cod penal prevede următoarele: "nu constituie infracţiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstretică-ginecologie, până la vârsta de 24 de săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii în interesul mamei sau al fătului". la prima vedere totul e ok. sau nu. hai să luăm, de exemplu, "interesul mamei". atât. deci cum? o formulare mai generală şi mai vagă nici că puteau scrie. cum naiba să nu specifici în codul penal natura acelui interes? "fată, nu-ţi prea stă bine rochia asta... ştii tu de ce" "da fată, ştiu... dar am o idee". sau puteţi să vă gândiţi şi la alte scenarii "made in romania".

sinopsis banchet şi blogu-mi redesenat

banchet. 120 de oameni. 120 de motive să mă amuz. l-am cunoscut pe domnul Jack atât de bine încât ştiu ce-i place la micul dejun. zâmbete. poate prea multe. profesori puşi pe fapte mari. pahare sparte. că aşa a vrut un coleg. un taxi luat în grabă. the long story short.

m-am trezit subit. în 3 minute patul era făcut şi micul dejun sfârâia în tigaie. datoria către FSPAC plătită. aţă la bcu. cafea solitară. o privire dintr-un colţ. mă pun să scriu. îmi intru în mână. mesaj: "hai afară". ok. cafea. ţigară. mă pun să scriu din nou. "conceptul creativ este...." mesaj: "hai afară". un rucsac greu. ea:"pot să îţi propun ceva?". eu:"go wild". un zâmbet. mă întorc la ale mele. somnul nu iartă. destul.

da, după cum îţi spun ochii, mi-am schimbat designul blogului. simţeam nevoia de un "rebranding".

rootless tree

şi varianta acustică

festivitate. sinopsis şi o revanşă

lume multă. excesiv de multă. o robă în care m-am copt. durere de picioare. "catalin puşcaş!" super! o diplomă, o floare. aruncat de toci. nişte baloane care nu vroiau să cadă din tavan. poze. rânjete. una bucată tipă căzută pe scări din cauza toacelor. aşa îţi trebuie dacă minţi cu privire la înălţimea ta! masă festivă cu prietenii apropiaţi şi familiile lor. altfel. notă de plată achitată cu brio. pe această cale le mulţumesc celor din prime şi mă refer la baby-members, care au venit să ne vadă şi să ne simtă chinul. u rock!

acum să trecem la lucruri mai serioase. carmen, din cauza faptului că a servit patria muncitorească, nu a putut să ajungă la festivitatea unor prieteni buni. adică eu şi paul. dar nu a stat cu mâinile în sân şi s-a revanşat. cum? priviţi mai jos şi daţi click ca să vedeţi poza în format mare.

ataraxie

multe lucruri ciudate se pot întâmpla când mergi la o cafea. de exemplu, să ajungi pe piezişa, într-un loc special pentru tine şi pentru o anumită persoană care să-ţi spună lucruri pe care nu credeai că o să ţi le spună vreodată, să cunoşti un libanez cleptoman, dar care fură doar obiecte care nu afectează pe nimeni, să mergi în căminul 9, cu multe sticle de bere, să cânţi la chitară pentru nişte oameni necunoscuţi, inclusiv cântece demult uitate de pe vremea cercetăşiei, când erai doar un prunc care nu ştia prea multe decât că iubeşti viaţa.

în altă ordine de idei, peste câteva ore merg la festivitate. de obicei, pentru mine, evenimentele de genul intră în categoria celor la care "trebuie să mergi" şi nu un eveniment la care "vrei să mergi" neapărat. oricum e ok, pentru că de ceva timp am o stare de ataraxie profundă. aşa că va fi amuzant.

getting away with it

se spune că un brand nu este decât o percepţie în mintea unui consumator. un brand este ceva intangibil şi doar logotipul acestuia este elementul care are un impact vizual. elementul care leagă realitatea de imaginaţia, de percepţia noastră. de ce vă spun toate astea? pentru că după o noapte de insomnie alături de Wally Ollins, Jack Trout şi Al Ries mi-am dat seama că realitatea marketingului poate fi suprapusă pe alte situaţii. o cafea de 6 ore, un zâmbet, o privire, o emoţie, nişte lalele, un fluture, un picnic la miezul nopţii. am adormit pentru un moment, dar m-am trezit.

a coffee

şi pentru că am început să am o anumită febleţe pentru muzica celor de la URMA, vă mai prezint câteva piese şi videoclipuri care, părerea mea, sunt geniale.

sinopsis

mă aşteptam la ceva mai amplu. dar a fost ok. "nu aveţi voie să fotografiaţi" "de ce?" "aveţi permis?" "nu am permis" "păi vedeţi?" "dar toată lumea fotografiază" "nu aveţi voie cu genul acesta de aparat" "e doar un digital. nu e slr" "..." parcă aş fi zis teorema lui Lagrange. în fine. teatru japonez, ikebana, ceremonialul ceaiului. chiar mă gândeam că dacă vrei ca cineva să-ţi servească ceaiul în stilul acesta, trebuie să fii destul de hidratat. mai ales că poţi să tragi şi un pui de somn cât timp îl prepară. frumos oricum. demonstraţii de kendo, arta marţială japoneză sau "calea sabiei" şi alte forme de kenjutsu (tehnici de luptă cu sabia). mai jos puteţi vedea câteva din momentele evenimentului pe care cu chiu cu vai am reuşit să le imortalizez. îmi cer scuze pentru imaginile "tremurânde", dar am folosit zoom maxim.

lovers in japan

două zile la bcu. multe feţe noi. interesante. frumoase. nu aveţi număr pentru un loc în sala I? vă rog. numărul 23. ciudat. un laptop cu împrumut. îţi mulţumesc. branduri. un zâmbet de la 27. cafea. ţigări. vezi că e tare cafeaua. nu e nici o problemă. mulţumesc. ţi-am zis că e tare. zahăr? ore fixe. gânduri. felicitări. ambalaje. pahare goale. buze strivite. o vizită. un zâmbet mai frumos decât cel de la 27. acelaşi.



later edit:

azi la Iulius Mall, de la ora 17, au loc demonstraţii de artă şi cultură japoneză. ikebana, origami, ceremonialul ceaiului, dansuri şi stiluri de luptă specifice. dacă sunteţi prin zonă şi aveţi timpul necesar, merită să faceţi o vizită.

mai jos, un videoclip alternativ la piesa celor de la coldplay. pentru cei care au văzut filmul "Lost in Translation", cred că e binevenit.

tonight we drink to youth

Love Hurts Video

campanie cu praf

prin intermediul lui Vio am aflat că aceşti băieţi (pe care probabil îi cunoaşteţi şi voi, mai ales dacă frecventaţi Janis şi mai ales dacă tibi îţi oferă multe shot-uri de jager încât să nu mai ştii de tine şi să-ţi pierzi ochelarii pe acolo) vor să fie ascultaţi/văzuţi de Adi Despot şi să primească aprecierile acestuia în data de 14 mai când Viţa de Vie va concerta în Janis. pentru asta au nevoie de ajutorul vostru. mai exact 10000 de views pentru performanţa de mai jos. nu vă stresaţi dudes, this shall happen!

one world la Cluj

pentru că am început, de curând, să dau mai multă atenţie drepturilor mele, într-o lume în care prostia, ignoranţa şi durerea de cap sunt un adevărat focar de infecţie, vreau să vă informez de faptul că în perioada 7-9 mai, se va desfăşura la Cluj festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului, One World România. acesta va avea loc începând de joi, 7 mai, de la ora 18 la Victoria Cinecafe. primul film va fi "Burma Vj" în care 30 de reporteri birmanezi filmează abuzurile din ţara lor, apoi de la ora 20 puteţi vedea "Rene", o călătorie între inchisoare şi perioade scurte petrecute în afara zidurilor. vineri de la 16, "Charging the Rhino", în care Simcha Jacobovici prezintă momente întunecate din istoria familiei sale. de la ora 18 se derulează "Testimony", o călătorie întreprinsă de regizorul acestui film, Răzvan Georgescu, diagnosticat cu tumoare pe creier. în ultima zi, sâmbătă, filmul "All white in Barking", de la ora 18, în care se prezintă comunităţile londoneze Barking şi Dagenham, zone cu cel mai mare nivel de imigraţie din ţară, iar de la ora 20, "Apocalipsa după şoferi", un documentar despre implicaţiile pe care le poate avea violenţa în trafic. festivalul se derulează sub sloganul "Think for yourself" şi este iniţiat în 1999 de Vaclav Havel. ajunge în România în 2008. târziu, zic eu. este cel mai mare eveniment de acest gen din Europa, extins în oraşe precum Bruxelles, Madrid, Kiev şi New York. prin intermediul Centrului Cultural Ceh, PATRIR şi Victoria Cinecafe, ajunge şi la Cluj. ne vedem acolo. stand up for your rights!

zero

where the hell is Matt's girlfriend?

pentru că tot ştim unde naiba este Matt, cei de la CollegeHumor şi-au pus întrebarea care era pe buzele tuturor: unde naiba este prietena lui Matt? aceştia ne dau răspunsul printr-un spoof clasic.

1 mai cu răni de tot felul

pentru că oriunde te-ai afla, cu oricine ai fi şi oricum te-ai simţi, nu poţi să scapi de ziua infamă de 1 mai, am decis că o ieşire cu prietenii (care se dovedesc a fi prieteni în adevăratul sens al cuvântului) nu strică nimănui. după un drum la magazin unde nu vedeai decât feţe disperate, (pentru că românul din clasa mitocanilor de la guerrilla nu ştie niciodată exact de câţi mici, de câtă bere şi de câte compilaţii ale anului cu manele are nevoie) am ajuns şi la locul stabilit. un teren. un garaj. un perimetru pentru paintball. hopa! altfel. echipamentul necesar. check. markere (pentru cine nu ştie, acestea nu sunt carioci, ci armele atât de necesare acestui sport). check. un bobo disperat să-l aşteptăm. skip. după câteva etape în care au jucat şi fetele, am decis că un deathmatch între 4 ahtiaţi după adrenalină, e imperios necesar. iadul pe pământ. rănile nu au încetat să apară, dar suntem mândri de ele. grătar, bere, o convorbire telefonică seacă. cam asta a fost o zi de 1 mai într-o perioadă în care somnul nu mai are loc în mintea mea.