ONE-SPOTLESS-MIND

retrospectiva. decât

2009-12-31T00:18:00.002+02:00

bun... să vedem... anul a început ca și orice alt an... cu șampanie. puțină criză pe aici, puțină pe dincolo... nimic ce m-ar fi afectat foarte tare. până am rămas fără job. eh... dramatizez... pănă mi-am dat demisia. o părere de rău pentru vreo câteva minute... apoi totul s-a redresat, lumea a început să se învârte din nou, iar eu pe lângă ea. licența a trecut cu bine. chiar foarte bine. apoi... plictiseala. DAR. am recuperat după ce am început să mă preumblu prin țară cu prietenii și iubita. spre sfârșitul anului mai multă plictiseala și mai multă dorința de a face ceva. și cât mai repede. această "mâncărime" s-a terminat azi. am găsit un job înainte cu o zi de anul nou. care sunt şansele? anywho... aştept să vină şampania odată! şi cu ea... cine ştie?

postul din ajun

2009-12-24T21:27:00.007+02:00

mai degrabă postez în ajun decât să țin post în ajun. sau nu se ține post în ajun? de ajun e dezlegarea la toate? hmmm... cred că voi trăi și fără să ma duc să mă uit pe calendarul creștin-ortodox luat cu atâta evlavie de vreun neam de la biserică. da. și postez din munții cugirului. bine... să nu exagerez... de la poalele munților cugirului. așa. și a venit moșul. mai repede. ieri. cu un iPod shuffle generația 3. și am fost pe autostradă azi. de ce să mergi pe dealul feleacului când poți foarte bine să mergi pe autostradă? consumi mai mult, poate... POATE faci mai puțin până în turda.. dar hei... trebuia să știu si eu de ce și-a pus mircea badea pene pe fund și a strigat la boc să se trezească. mi-am satisfăcut și această curiozitate. în fine. vă doresc la toți sărbători fericite și un craciun cât mai vesel alături de cei dragi. (nu... nu am majuscule. decât la "poate". vezi mai sus) pa.

Lume, m-am întors!

2009-12-20T16:34:00.003+02:00

da, stând în vârful patului, mi-am dat seama ca pot fugi de blog, dar că nu pot scăpa de el. blogul e un fel de fusta mamei pentru mine. numai aşa îmi pot explica faptul că mă întorc acolo ori de câte ori vreau sa simt ceva familial şi familiar. ceva ce să mă poată facă să mă simt bine. punct.

poate o să fac şi un redesign la blog. aşa. ca de casă nouă. sau curăţenie de iarnă. whatever.

Habbits - Episode 1

2009-07-14T14:55:00.001+03:00

comic style photos

2009-07-06T14:39:00.008+03:00

funny the way it is

2009-06-26T20:12:00.001+03:00

pământul nu mai are răbdare, dom'le

2009-06-26T13:54:00.002+03:00

uite că mi-am terminat licenţa. nu credeam ca o să termin o lucrare care până la urmă este o labă tristă. now what? exact. ce o să se întâmple de acum încolo? ieri mi-am dat seama de un lucru pe care l-am conştientizat într-un fel sau altul chiar după ce mi-am dat demisia. i need a job. bun. imi doresc să intru în sistem. asta vreau acum. sa intru rutină. nu o să-mi dau seama când am intrat în rutină. te învăluie aşa în tăcere până când într-o zi îţi şopteşte la ureche: "te-am prins!" dar totuşi asta vreau. într-o perioadă în care oamenii mor pe capete în Iran eu vreau să-mi găsesc un job şi apoi să merg la instituţiile generic denumite bănci unde să demonstrez că nu am nevoie de banii pe care mă duc să-i cer. we are helpless. sau poate doar eu. dar îmi doresc să fac mai mult. îmi doresc să schimb ceva. şi schimbarea asta trebuie să înceapă cu mine. aspir la mai mult. cu toţii o facem la un anumit nivel. diferă doar gradul de complexitate al aspiraţiei. şi totuşi mulţi sfârşim la fel. ca nişte roboţi. dar asta nu e un lucru rău. nu putem face toţi lucruri diferite. dacă te uiţi pe un câmp vezi fir de iarbă lângă fir de iarbă. nu vezi diferenţe. există, dar nu le vezi. nu le bagi în seamă. suntem nişte ignoranţi. s-au întâmplat multe în ultimul timp. şi mă gândesc la toate. hai să luăm spre exemplu două morţi. moartea lui Michael Jackson şi moartea lui Neda Soltani una dinte victimele revoluţiei din Iran. pe cine regretaţi mai mult? ştiţi răspunsul. de ce? pentru că el era cunoscut. milioane de fani se vor strânge să-l comemoreze. dar Neda nu poate să aibă parte de o înmormântare deoarece guvernul Iranian nu îi permite asta. da, ştiu. not fair. putem schimba ceva? nu. dar măcar putem conştientiza ce se întâmplă defapt pe pământul acesta. asta vrem cu adevărat? asta vreau? un job şi apoi toate lucrurile care vin după?

don't fight it

2009-06-13T20:07:00.002+03:00

O piesă genială

concurs LG

2009-06-13T17:20:00.002+03:00

se pare că Bobby Voicu testează un nou produs. este vorba de un LG LCD LH5000 pe care îl va da ca premiu prin intermediul unui mic concurs. ma bag si eu. de ce nu?

primul motor de căutare de la microsoft

2009-06-13T12:07:00.002+03:00

microsoft a lansat recent un motor de căutare. acesta, spun cei din Redmond, este un motor de căutare relevant care beneficiază de un "decision engine". este încă în stadiul de beta, are o interfaţă destul de prietenoasă, doar că, părerea mea, nu are nici o şansă. sau cel puţin va dura foarte mult până sa-mi schimb home page-ul din google în bing. mai jos puteţi vedea ad-urile campaniei de promovare.

care e diferenţa dintre fanii cinema-ului şi iubitorii de teatru?

2009-06-06T22:47:00.002+03:00

prefaţa unui portofoliu

gripa porcină în ţară

2009-05-28T15:14:00.006+03:00

i-a luat mult. dar, încet, se pare că minciuna a ajuns şi la noi în curte. spun minciună pentru că la fel ca şi toate lucrurile care creează panică în lume, creează şi o anumită scădere a preţului petrolului pe piaţă. în fine. ideea e că o femeie venită din s.u.a s-a întors, din spusele mediafax, cu un prieten generic numit H1N1. frumos nume. internată la institutul "Matei Balş" din ţară, aceasta a fost diagnosticată şi pusă sub observaţii medicale. mai mult, femeia amintindu-şi toate persoanele cu care a intrat în contact de când s-a întors, a "declanşat" o anchetă epidemiologică asupra "celor 40". frumos. noi de ce să nu participăm la panica globală şi la preţul petrolului? ;)

mai jos puteţi viziona şi asculta "the swine flu song" şi ceea ce crede Winnie the Pooh despre gripa porcină :D

3650 de zile

2009-05-27T12:41:00.002+03:00

încălzirea globală surprinsă într-un clip realizat pentru MTV. un glob geografic filmat şi apoi transpus în CG pentru a ne arăta cât de puţin timp mai avem pentru a face ceva.

3650 from Ubik on Vimeo.

trupa deko la cluj-napoca

2009-05-26T15:31:00.004+03:00

EVENTURA vă propune un stand-up comedy cu trupa DEKO la cluj-napoca. băieţii, care se descriu ca fiind sceptici, fani ai drobului de sare, dar şi fini observatori ai detaliilor grosiere, garantează un show pe cinste, în care moldoveanul râde de moldovean, hârbul de oala sparta şi cioara de porumbel.

Claudiu Teohari, zis şi "intelectualul trupei", Viorel Dragu, moldoveanul căruia nu-i place să îşi recunoască originile, şi Constantin Bojog vor spune "verde'n faţă" ce îi doare.

"A face stand-up comedy e bine, frumos, greu, plin de satisfacţii, dătător de ulcer. Stand-up-ul înseamnă râsete, cunoscut oameni demenţi, băut mult, băut prea putin, fumat excesiv, stres, plăcere, iarăşi stres, nesiguranţă, gândit, lucrat, încercat, eşuat, iarăşi fumat, reuşit", oferă ei o definiţie a artei pe care o practică de cinci ani.

CLUJ – Casa de Cultura a Studentilor, 27 mai, ora 20.00. Biletele se pot achizitiona de la CCS incepand cu ora 18.00 iar accesul in sala se face pana la ora 20.00. Pret bilet – 20 lei.
ORADEA – Club BLUE MONDAY, 28 mai, ora 22.00. Biletele se gasesc la intrare. Pret bilet 20 lei.
BAIA MARE – Club GOLD TIME, 29 mai, ora 21.00. Biletele se gasesc la intrare. Pret bilet 20 lei.
SATU MARE – Teatrul de Nord, 30 mai, ora 21.00. Biletele se gasesc la Agentia teatrala, str. Horea nr. 6

atenţie! este interzis accesul la spectacol cu aparate foto şi camere de filmat! Ne vedem acolo!

un post cu stuf. mult stuf

2009-05-23T19:54:00.010+03:00

"Sic" sau "Szék", cum îi spun localnicii, este o localitate aflată la 60 de km de cluj-napoca. ce poţi să vezi acolo? stuf. de ce? de ce nu? un loc liniştitor în care poţi să te relaxezi uitându-te la stuf. mai ales dacă eşti cu cineva care zâmbeşte. mult. stuf. dacă te gândeşti să urci dealul de pe lângă stuf, poţi să o faci. dar nu atunci când soarele arde cel mai tare pe cer. prin stuf. un restaurant lângă lacul cu ştiucă, generic numit "lacul ştiucii" care, bineînţeles, e lângă... nu, nu e lângă o clădire corporatistă în stilul "trump tower". e lângă stuf. sfârşit.

stuf.

TIFF 2009

2009-05-22T11:32:00.005+03:00

biletele la TIFF, la cea de-a opta ediţie, vor fi puse în vânzare începând cu luni 25 mai la cinema republica. mai pot fi găsite la cinema city în iulius mall, dar acestea vor fi puse în vânzare doar din 29 mai, cu o jumătate de oră înaintea primei proiecţii. orarul casieriei de la cinema republica este următorul: luni, 25 mai - joi, 28 mai: 11:00 - 18:00/vineri, 29 mai - duminică, 7 iunie: 09:00 - 23:00

weekend wars

2009-05-19T22:46:00.003+03:00

responsabilitate şi festival de film asiatic la cluj

2009-05-18T17:22:00.004+03:00

după 100 de zile de la preluarea mandatului, Barack Obama a făcut paşi importanţi în gestionarea problemei crizei financiare, dar cel mai important pas mi se pare închiderea închisorii de la Guantanamo, pas care a fost făcut la 48 de ore de la preluarea mandatului. nice. şi? şi nimic. în materie de responsabilitatea pe care ar trebui să şi-o asume cineva pentru încălcarea gravă a drepturilor omului şi pentru practicarea torturii, a întârziat încă să apară. mai jos puteţi să vizionaţi un mini-documentar făcut de cei de la Amnesty International în legătură cu situaţia aceasta, documentar care mă face să mă întreb dacă "yes, we can!" nu este altceva decât "no, we won't!"

în altă ordine de idei, în perioada 18-24 mai, OSUT (organizaţia studenţilor din universitatea tehnică cluj) orgnizează un festival de film asiatic:

Luni, 18 mai - "Chihwaseon" (2002), 17:30, Cinema Victoria

Marţi, 19 mai - "Welcome to Dongmakgol" (2005), 17:30, Cinema Victoria

Miercuri, 20 mai - "Springtime in the Small Town" (2002), 17:30, Cinema Victoria

Vineri, 22 mai - "Grand Chef" (2007), 19:30, Librăria Cărtureşti

Duminică, 24 mai - "Empty Houses" (2004), 17:30, Cinema Victoria

pentru alte evenimente organizate de OSUT în săptămâna aceasta, vizitaţi qbox.ro

noaptea muzeelor. sau a muzelor. sau a unor patru nebuni

2009-05-17T03:16:00.005+03:00

pentru că tot atunci când sunt pus pe fapte mari, când am acea fărâmă de dorinţă în mine de a-mi scrie licenţa, apare ceva mai interesant de făcut, m-am decis că vreau să fiu prezent la "noaptea muzeelor". un eveniment care are loc în 41 de ţări şi 2200 de muzee, a avut loc în seara aceasta şi la cluj. bun. un început promiţător: o bere cu 3 oameni foarte faini. atât de promiţător, încât singurul loc în care am mai putut să mergem a fost muzeul de artă. prea puţin am văzut arta în sine deoarece atenţia tuturor era îndreptată către mâncarea şi vinul arhi-prezente în incinta muzeului. "ne băgăm?". "ne băgăm". am stat la coadă mai bine de jumătate de oră. dar a meritat, pentru că cei de la slow food romania ştiu ce fac. ca totul să fie complet, nu putea să lipsească tipul acela care arată ca un artist, deci s-ar putea să moară de foame şi care se tot fâţâie pe lângă tine cu replicile: "scuze, mai sunt castraveţi?", "se serveşte şi pâine?", "scuze. vreau să-mi iau un şerveţel", "mai sunt castraveţi?". genial. puţin caşcaval, puţină muzică, un zâmbet, un joc de cărţi cu semne mai mult sau mai puţin evidente sau obscene într-un local cu o ultimă comandă. ce mai, o seară perfectă.

atestat, pfizer şi noul cod penal

2009-05-16T15:18:00.016+03:00

am făcut-o şi pe asta. atestatul la engleză e ca şi luat. de ce? pentru că a fost o tipă în comisie. yes, i'm a self-conceited motherfucker. o cerinţă pentru o compunere de clasa a 2-a. "era vară". este. pentru că o simt pe pielea mea. ce merge după o lucrare de control? o bere neagră. sigur. de ce să nu fi ameţit la 3 după masă? (eh, nu chiar, pentru că nu am mâncat nimic azi). nu-i nimic. o cafea în le general poate să rezolve multe lucruri.

act de caritate din partea companiei americane Pfizer. "e criză, fraţilor? vă pierdeţi locurile de muncă, implicit asigurările de sănătate? lejer. vă dăm 70 de tipuri de medicamente gratis. şi viagra. să aveţi şi voi o bucurie". exagerez. ca de obicei. compania oferă americanilor timp de 1 an medicamentele cu care sunt sub tratament de cel puţin 3 luni. pe listă e şi viagra.

ce se întâmplă pe la noi? this is the fun part. noul cod penal prevede următoarele: "nu constituie infracţiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstretică-ginecologie, până la vârsta de 24 de săptămâni, sau întreruperea ulterioară a cursului sarcinii în interesul mamei sau al fătului". la prima vedere totul e ok. sau nu. hai să luăm, de exemplu, "interesul mamei". atât. deci cum? o formulare mai generală şi mai vagă nici că puteau scrie. cum naiba să nu specifici în codul penal natura acelui interes? "fată, nu-ţi prea stă bine rochia asta... ştii tu de ce" "da fată, ştiu... dar am o idee". sau puteţi să vă gândiţi şi la alte scenarii "made in romania".

sinopsis banchet şi blogu-mi redesenat

2009-05-15T20:52:00.002+03:00

banchet. 120 de oameni. 120 de motive să mă amuz. l-am cunoscut pe domnul Jack atât de bine încât ştiu ce-i place la micul dejun. zâmbete. poate prea multe. profesori puşi pe fapte mari. pahare sparte. că aşa a vrut un coleg. un taxi luat în grabă. the long story short.

m-am trezit subit. în 3 minute patul era făcut şi micul dejun sfârâia în tigaie. datoria către FSPAC plătită. aţă la bcu. cafea solitară. o privire dintr-un colţ. mă pun să scriu. îmi intru în mână. mesaj: "hai afară". ok. cafea. ţigară. mă pun să scriu din nou. "conceptul creativ este...." mesaj: "hai afară". un rucsac greu. ea:"pot să îţi propun ceva?". eu:"go wild". un zâmbet. mă întorc la ale mele. somnul nu iartă. destul.

da, după cum îţi spun ochii, mi-am schimbat designul blogului. simţeam nevoia de un "rebranding".

rootless tree

2009-05-14T17:23:00.004+03:00

şi varianta acustică

festivitate. sinopsis şi o revanşă

2009-05-13T20:45:00.005+03:00

lume multă. excesiv de multă. o robă în care m-am copt. durere de picioare. "catalin puşcaş!" super! o diplomă, o floare. aruncat de toci. nişte baloane care nu vroiau să cadă din tavan. poze. rânjete. una bucată tipă căzută pe scări din cauza toacelor. aşa îţi trebuie dacă minţi cu privire la înălţimea ta! masă festivă cu prietenii apropiaţi şi familiile lor. altfel. notă de plată achitată cu brio. pe această cale le mulţumesc celor din prime şi mă refer la baby-members, care au venit să ne vadă şi să ne simtă chinul. u rock!

acum să trecem la lucruri mai serioase. carmen, din cauza faptului că a servit patria muncitorească, nu a putut să ajungă la festivitatea unor prieteni buni. adică eu şi paul. dar nu a stat cu mâinile în sân şi s-a revanşat. cum? priviţi mai jos şi daţi click ca să vedeţi poza în format mare.

ataraxie

2009-05-13T08:44:00.005+03:00

multe lucruri ciudate se pot întâmpla când mergi la o cafea. de exemplu, să ajungi pe piezişa, într-un loc special pentru tine şi pentru o anumită persoană care să-ţi spună lucruri pe care nu credeai că o să ţi le spună vreodată, să cunoşti un libanez cleptoman, dar care fură doar obiecte care nu afectează pe nimeni, să mergi în căminul 9, cu multe sticle de bere, să cânţi la chitară pentru nişte oameni necunoscuţi, inclusiv cântece demult uitate de pe vremea cercetăşiei, când erai doar un prunc care nu ştia prea multe decât că iubeşti viaţa.

în altă ordine de idei, peste câteva ore merg la festivitate. de obicei, pentru mine, evenimentele de genul intră în categoria celor la care "trebuie să mergi" şi nu un eveniment la care "vrei să mergi" neapărat. oricum e ok, pentru că de ceva timp am o stare de ataraxie profundă. aşa că va fi amuzant.

getting away with it

2009-05-12T09:09:00.002+03:00

se spune că un brand nu este decât o percepţie în mintea unui consumator. un brand este ceva intangibil şi doar logotipul acestuia este elementul care are un impact vizual. elementul care leagă realitatea de imaginaţia, de percepţia noastră. de ce vă spun toate astea? pentru că după o noapte de insomnie alături de Wally Ollins, Jack Trout şi Al Ries mi-am dat seama că realitatea marketingului poate fi suprapusă pe alte situaţii. o cafea de 6 ore, un zâmbet, o privire, o emoţie, nişte lalele, un fluture, un picnic la miezul nopţii. am adormit pentru un moment, dar m-am trezit.

a coffee

2009-05-10T09:22:00.002+03:00

şi pentru că am început să am o anumită febleţe pentru muzica celor de la URMA, vă mai prezint câteva piese şi videoclipuri care, părerea mea, sunt geniale.

sinopsis

2009-05-09T20:36:00.005+03:00

mă aşteptam la ceva mai amplu. dar a fost ok. "nu aveţi voie să fotografiaţi" "de ce?" "aveţi permis?" "nu am permis" "păi vedeţi?" "dar toată lumea fotografiază" "nu aveţi voie cu genul acesta de aparat" "e doar un digital. nu e slr" "..." parcă aş fi zis teorema lui Lagrange. în fine. teatru japonez, ikebana, ceremonialul ceaiului. chiar mă gândeam că dacă vrei ca cineva să-ţi servească ceaiul în stilul acesta, trebuie să fii destul de hidratat. mai ales că poţi să tragi şi un pui de somn cât timp îl prepară. frumos oricum. demonstraţii de kendo, arta marţială japoneză sau "calea sabiei" şi alte forme de kenjutsu (tehnici de luptă cu sabia). mai jos puteţi vedea câteva din momentele evenimentului pe care cu chiu cu vai am reuşit să le imortalizez. îmi cer scuze pentru imaginile "tremurânde", dar am folosit zoom maxim.

lovers in japan

2009-05-08T20:43:00.006+03:00

două zile la bcu. multe feţe noi. interesante. frumoase. nu aveţi număr pentru un loc în sala I? vă rog. numărul 23. ciudat. un laptop cu împrumut. îţi mulţumesc. branduri. un zâmbet de la 27. cafea. ţigări. vezi că e tare cafeaua. nu e nici o problemă. mulţumesc. ţi-am zis că e tare. zahăr? ore fixe. gânduri. felicitări. ambalaje. pahare goale. buze strivite. o vizită. un zâmbet mai frumos decât cel de la 27. acelaşi.

later edit:

azi la Iulius Mall, de la ora 17, au loc demonstraţii de artă şi cultură japoneză. ikebana, origami, ceremonialul ceaiului, dansuri şi stiluri de luptă specifice. dacă sunteţi prin zonă şi aveţi timpul necesar, merită să faceţi o vizită.

mai jos, un videoclip alternativ la piesa celor de la coldplay. pentru cei care au văzut filmul "Lost in Translation", cred că e binevenit.

tonight we drink to youth

2009-05-07T19:55:00.002+03:00

Love Hurts Video

campanie cu praf

2009-05-05T13:02:00.002+03:00

prin intermediul lui Vio am aflat că aceşti băieţi (pe care probabil îi cunoaşteţi şi voi, mai ales dacă frecventaţi Janis şi mai ales dacă tibi îţi oferă multe shot-uri de jager încât să nu mai ştii de tine şi să-ţi pierzi ochelarii pe acolo) vor să fie ascultaţi/văzuţi de Adi Despot şi să primească aprecierile acestuia în data de 14 mai când Viţa de Vie va concerta în Janis. pentru asta au nevoie de ajutorul vostru. mai exact 10000 de views pentru performanţa de mai jos. nu vă stresaţi dudes, this shall happen!

one world la Cluj

2009-05-04T18:52:00.008+03:00

pentru că am început, de curând, să dau mai multă atenţie drepturilor mele, într-o lume în care prostia, ignoranţa şi durerea de cap sunt un adevărat focar de infecţie, vreau să vă informez de faptul că în perioada 7-9 mai, se va desfăşura la Cluj festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului, One World România. acesta va avea loc începând de joi, 7 mai, de la ora 18 la Victoria Cinecafe. primul film va fi "Burma Vj" în care 30 de reporteri birmanezi filmează abuzurile din ţara lor, apoi de la ora 20 puteţi vedea "Rene", o călătorie între inchisoare şi perioade scurte petrecute în afara zidurilor. vineri de la 16, "Charging the Rhino", în care Simcha Jacobovici prezintă momente întunecate din istoria familiei sale. de la ora 18 se derulează "Testimony", o călătorie întreprinsă de regizorul acestui film, Răzvan Georgescu, diagnosticat cu tumoare pe creier. în ultima zi, sâmbătă, filmul "All white in Barking", de la ora 18, în care se prezintă comunităţile londoneze Barking şi Dagenham, zone cu cel mai mare nivel de imigraţie din ţară, iar de la ora 20, "Apocalipsa după şoferi", un documentar despre implicaţiile pe care le poate avea violenţa în trafic. festivalul se derulează sub sloganul "Think for yourself" şi este iniţiat în 1999 de Vaclav Havel. ajunge în România în 2008. târziu, zic eu. este cel mai mare eveniment de acest gen din Europa, extins în oraşe precum Bruxelles, Madrid, Kiev şi New York. prin intermediul Centrului Cultural Ceh, PATRIR şi Victoria Cinecafe, ajunge şi la Cluj. ne vedem acolo. stand up for your rights!

zero

2009-05-04T10:39:00.001+03:00

where the hell is Matt's girlfriend?

2009-05-02T17:12:00.006+03:00

pentru că tot ştim unde naiba este Matt, cei de la CollegeHumor şi-au pus întrebarea care era pe buzele tuturor: unde naiba este prietena lui Matt? aceştia ne dau răspunsul printr-un spoof clasic.

1 mai cu răni de tot felul

2009-05-02T14:35:00.012+03:00

pentru că oriunde te-ai afla, cu oricine ai fi şi oricum te-ai simţi, nu poţi să scapi de ziua infamă de 1 mai, am decis că o ieşire cu prietenii (care se dovedesc a fi prieteni în adevăratul sens al cuvântului) nu strică nimănui. după un drum la magazin unde nu vedeai decât feţe disperate, (pentru că românul din clasa mitocanilor de la guerrilla nu ştie niciodată exact de câţi mici, de câtă bere şi de câte compilaţii ale anului cu manele are nevoie) am ajuns şi la locul stabilit. un teren. un garaj. un perimetru pentru paintball. hopa! altfel. echipamentul necesar. check. markere (pentru cine nu ştie, acestea nu sunt carioci, ci armele atât de necesare acestui sport). check. un bobo disperat să-l aşteptăm. skip. după câteva etape în care au jucat şi fetele, am decis că un deathmatch între 4 ahtiaţi după adrenalină, e imperios necesar. iadul pe pământ. rănile nu au încetat să apară, dar suntem mândri de ele. grătar, bere, o convorbire telefonică seacă. cam asta a fost o zi de 1 mai într-o perioadă în care somnul nu mai are loc în mintea mea.

do ya honey?

2009-04-29T12:19:00.001+03:00

where the hell is Matt?

2009-04-28T12:14:00.006+03:00

Matt e un tip din Connecticut care credea că tot ce vrea să facă în viaţă este să creeze şi să joace jocuri video. în 2003 acesta îşi dă demisia şi începe să colinde Asia. la un moment dat, în Hanoi, un prieten de-al lui îl roagă să danseze pentru a-l înregistra. defapt, singurul mod în care Matt ştie să danseze. a postat acel video pe net. din click în click acesta ajunge în atenţia celor de la Stride gum, care îl întreabă dacă nu vrea să colinde lumea dansând. bineînţeles, finanţat de aceştia. lui Matt îi surâde ideea, în 2006 porneşte la drum şi timp de 6 luni colindă 39 de ţări şi 7 continente. în 2007 se întoarce cu o idee. de ce să danseze singur? o chestie simplă, dar care pentru câteva momente a unit nişte oameni. genial

după nopţi albe

2009-04-26T22:06:00.013+03:00

pentru că, după câteva nopţi nedormite am destulă energie încât să vă dobor universul, am făcut o ieşire cu paul, carmen şi prin coincidenţă cu o anume ioana (care seamănă puţin cu ron din harry potter, dar e still cute) şi un anume marius pe care nu i-am cunoscut până azi. ce a fost atât de special la ieşirea asta? totul. de ce? ioana era să-mi regurgiteze în maşină (bineînţeles, maşina firmei pentru că deh! mâine mă despart oficial de locul acela. şi de ce să nu le consum ţiţeiul?) din cauza modului în care conduc, dar m-a asigurat că pot să particip la raliul transilvaniei liniştit. pentru că pe o terasă în vârful muntelui am mâncat cartofi prăjiţi care erau mai mult congelaţi, pentru că ne-am distrat de piţipoancele care merg cu tocuri la munte. pentru că marius e web designer cu firma lui, umblat prin japonia (my life's dream). pentru că mi-am propus să cunosc câte un om şi povestea lui, în fiecare săptămână. poveşti care vor apărea pe colţul meu de blog. poze, într-un later edit.

Suie Paparude - Cea mai buna zi from freshgoodminimal on Vimeo.

later edit (nu pozele): pentru o perspectivă mai detaliată a acestui post intră La Pufossu'. unde poneii mănâncă curcubeu şi defechează flori.

i dig my toes into the sand

2009-04-26T13:11:00.001+03:00

see no evil. speak no evil. hear no evil

2009-04-26T12:32:00.003+03:00

they want to make a monster out of me

2009-04-25T23:14:00.003+03:00

by Ioana

someone like you

2009-04-25T16:15:00.003+03:00

paint me a wish on a velvet sky

2009-04-24T17:25:00.000+03:00

două spoturi

2009-04-23T09:35:00.004+03:00

pentru că sunt la birou şi mă plictisesc de moarte, printre gânduri, CPE-uri, audit şi urletele coordonatorului care, ca de obicei, nu a primit nimic azi noapte şi se întreabă cine naiba e tipa lânga care îşi va petrece toată viaţa de acum înainte şi bineînţeles, asta îl face să fie oarecum ciufut, m-am gândit să vă binedispun sau să vă îngreţoşez, după caz, cu două spoturi, unul fiind pentru o campanie anti-gripă lansată de guvernul Australiei de Sud, iar celălalt pentru Starburst, ceva bomboane gumate cu gust de fructe (or how to fuck up a scarecrow). o zi bună!

the importance of being idle

2009-04-22T11:35:00.001+03:00

time to pretend

2009-04-21T14:48:00.003+03:00

preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejablablabla, atacat de un clown

2009-04-21T13:42:00.007+03:00

cum? simplu. la conferinţa ONU pe tema rasismului de la Geneva, acest domn care cu altă ocazie a susţinut că la el în patria mamă nu există gay, s-a trezit să ţină un discurs despre rasism. bad idea. sunt lucruri care pur şi simplu nu merg. cum să faci declaraţii rasiste la o conferinţă împotriva rasismului? e ca şi cum Băsescu ar ţine o conferinţă despre cât de greu e să vinzi o flotă. bun. la un moment dat reprezentanţii Israelului şi ai Canadei au plecat în timpul discursului lui Ahmadinejad. just. şi pentru că episodul cu papucul aruncat în Tufă (Bush) a deschis noi orizonturi protestatarilor, preşedintele iranian era cât pe ce să fie linşat de un... clown. genial

enjoy the ride

2009-04-21T09:15:00.005+03:00

a beautiful song for a beautiful morning

"jurnal of a smile"

2009-04-20T19:16:00.006+03:00

"ziua 15, 20 aprilie, ultima

de data asta plec. cred. ai vrea să nu? poate. contează? tot aşa. când poţi să spui "stop"? cred că niciodată nu poţi cu adevărat. azi îmi sufla vântul în faţă. şi simţeam mâinile tale. poţi să spui "atât"? nu, nu poţi. ceva mă trage înapoi cu cât vreau mai mult să plec. mi-e dor. cuvintele îmi răsună ca un ecou în cap. poate ne vom întâlni pe un acoperiş înalt. de unde să ne uităm la oameni şi să râdem de ei pentru că vor fi aşa de mici. poate mai repede decât ne imaginăm. şi încă stau. bagajul îmi stă în hol. trag aer adânc în pieptul pe care-l simt din ce în ce mai greu. ce aştept?"

- mergem să culegem flori?
- da, Veronica, mergem să culegem flori.

lost song

2009-04-18T23:04:00.001+03:00

cine este Sven?

2009-04-18T22:34:00.002+03:00

Sven nu e Sven Hassel, scriitorul danez de nuvele pseudo-biografice

Sven este o oaie

de pluş

lui Sven nu-i pasă

cred că Sven e o oaie cu alte înclinaţii sexuale

Sven stă cumine pe raft

lui Sven nu i-ar plăcea într-o turmă

Sven trăieşte cu speranţa că va deveni o oaie neagră

Sven se uită ciudat şi nu are forţă în picioare

lui Sven nu îi e frig la gat pentru că are o eşarfă

roz

Sven nu behăie

e introvertit

Sven se simte bine în pielea lui

e pufos

Sven urăşte foarfecele

la vară, Sven vrea să se facă rasta

el este Sven

turn

2009-04-18T13:33:00.001+03:00

felicitare

2009-04-17T19:53:00.004+03:00

uite că prin bunăvoinţa şi disponibiliatea mea de azi, avem şi noi felicitare. echipa PRime Cluj-Napoca vă doreşte să aveţi un Paşte cât mai fericit!

gânduri de la BCU

2009-04-17T13:30:00.003+03:00

amuzant. cum intră toată lumea în sală. pe vârfuri. m-am chinuit şi eu să le urmez exemplul. nu am reuşit. probabil am mersul prea apăsat. ca şi cum aş încerca să rup asfaltul mort prin asfixiere de atâtea tălpi care au călcat pe el. să-l rup şi sub el să găsesc o cu totul altă lume. unul se scarpină în nas, unul se preface interesat de caracterele mici la care îşi mijeşte ochii obosiţi de atâte nopţi băute şi nedormite, tipa din colţ îşi aranjează sânii gandindu-se de ce nu poate să aibă o relaţie de lungă durată şi de ce toată lumea o vrea doar pentru un futai de-o noapte. de aia. că-ţi aranjezi sânii la bibliotecă! ma uit în spate. gol. dispar oameni. am venit să scriu pentru licenţă. mai mult citesc. nu te uita la mine! uită-te şi tu în cartea aia cu coperţi portocalii! îţi garantez că nu e nimic interesant aici. doar un om care-şi scrie impresiile pe care tu i le dai uitându-te la el. frumuseţea interioară e inventată de oamenii urâţi. sunt la numărul 53 azi. o lampă făcută să arate vintage, un laptop luat cu împrumut, cum naiba să peteceşti o masă? gume de mestecat lipite aiurea şi care acum îmi sunt pe blugi. măcar dacă le lipeşti fă-o şi tu cu stil. toată lumea încearcă din răsputeri să scrie ceva pe o hârtie albă. poate de vină e lipsa de culoare. aceeaşi lume ofteză prelung. da, e bun biletul ala. mai ai o călătorie. dacă mai aud ariciul ăla de la portofel vin la tine. şi nu o să fie ok. nu mai poate omul să scrie pe blog din cauza biletului tău. citesc presa. titlul: "Genocidul din Ruanda: coşmarul unei naţiuni". şi? uite. următorul titlu: "Ştefana vrea să proiecteze". pe care credeţi că îl va citi cineva?. şi pot să adaug că Ştefana are o poză în care e pe jumătate dezbrăcată? sentinţe, extinderea aeroportului. nimic interesant. vreau ceva care să mă şocheze. rapid. ştirea de azi cu crima aceea oribilă, monstruoasă, bucăţi de cadavru... nu mai are nici un farmec pentru mine. şi pentru cine mai are? poate doar un subiect de miştocăreală. mi-au venit cărţile. mă pun pe treabă.

high as f#%k

2009-04-17T12:00:00.000+03:00

some creative prints

2009-04-16T21:24:00.031+03:00

"jurnal of a smile"

2009-04-15T20:54:00.002+03:00

"day 10, april 15

how can a soul be so beautiful? you'd think that the question is simple. but it's not. it's as complicated as a a tree waking and blooming after a long winter. or the metamorphosis of caterpillar into a butterfly. the kind that is flying inside my stomach every time i see you. follow me through the maze"

"jurnal of a smile"

2009-04-14T18:27:00.002+03:00

"ziua 9, 14 aprilie

am plecat. şi mă simt liber. aşa cum vreau să fiu. îmi simţi dorul? poate. totul se trezeşte în mine. toată amorţeala şi angoasa dispare şi în locul ei te simt mai aproape de mine ca şi niciodată"

Kings of Leon - Sex On Fire (Official Music Video) - Watch more amazing videos here

small crime

2009-04-12T13:59:00.001+03:00

"jurnal of a smile"

2009-04-12T13:14:00.003+03:00

"ziua 7, 12 aprilie

cine ar fi spus că se va termina aşa? am spus-o cu toţii. în acea corabie a viselor, acea navă putrezită stăteam lipiţi unul de altul. şi gândeam. nu vroia să o spună nici unul. mâine le voi spune că plec. o să râd de ei. de feţele lor schimonosite de atât de multă ură şi viclenie. o să le fac poze la toţi şi spoi imi voi deschide un vernisaj cu aceşti monştrii. tu în ce corabie te vei urca?"

damien rice - the blower's daughter

2009-04-09T21:24:00.000+03:00

"jurnal of a smile"

2009-04-09T21:05:00.003+03:00

"ziua 4, 09 aprilie

am întârziat, iartă-mă. îmi căutam cheile. cine spune că oamenii bătrâni nu sunt amuzanţi? am dat azi peste un adevărat stand up. s-a ţinut într-o casă dărăpănată. în care se simţea un iz puternic de mucegai şi mâncare stătută. eu eram singurul spectator. dar râdeam cu lacrimi. ai simţit vântul unei seri de primăvară?"

she's so high

2009-04-08T17:20:00.001+03:00

"jurnal of a smile"

2009-04-07T19:04:00.006+03:00

"ziua 2, 07 aprilie

îţi alegi cele mai ciudate locuri pentru cafea. lumea a fost luată prin surprindere de venirea căldurii. sau aşa am dedus din transpiraţia pe care o puteam gusta în autobuz. nu este timp. de asta mi-am dat seama. nu mai e timp de visat. mi-ar plăcea să fie, dar nu e. aş construi o clepsidră care să-mi măsoare toată viaţa. probabil m-aş speria la cât de puţin nisip aş pune în ea. Chişinăul arde"

young folks

2009-04-06T18:36:00.001+03:00

"jurnal of a smile"

2009-04-06T17:01:00.006+03:00

am să încep să scriu acest mic monolog intitulat "jurnal of a smile". de ce? pentru că sunt al naibii de poet si scriitor. detalii: voi scrie câteva rânduri in fiecare zi. numărul de zile în care voi scrie acest monolog, al unui personaj fictiv, va coincide cu un anume aspect din viaţa mea. când acest aspect va disparea, monologul se va opri. acestea fiind spuse:

"ziua 1, 06 aprilie

a început. lupta cu mine însumi. s-a ajuns unde nu credeam că o să se ajungă niciodată. acum să vedem cine poate să rămână serios mai mult timp. spune ceva. vezi că dacă îţi inghiţi lacrimile nu vei mai putea vorbi. sau poţi? ar suna ca un sughiţ trist, dar amuzant totodată. exact, zâmbeşte. ai putea să faci pe oricine să zâmbească. multe lucruri au fost cucerite cu un zâmbet. poate şi imperii. poate nu. nu am fost bun la istorie. încurcam feţe şi nume. pe napoleon îl vedeam cu un coif de spartan sau mai ştiu eu ce aberaţii de genul. cumva că îmi plăcea matematica. cifrele nu te pot răni. cifrele nu conţin acte de violenţă sau iubiri neâmplinite. 1 e 1, 2 e 2... şi aşa mai departe. până am ajuns să înţeleg că fără violenţă şi iubiri ne-am tranforma în roboţi. atunci a început să îmi placă istoria, dar nu am reuşit să nu încurc lucrurile între ele. era ok. mă distram. am visat azi noapte mult gunoi. şi că mă laşi acolo. dar am reuşit să ies. printre cârpe şi spaghete semi-digerate mi-am făcut potecă. mă distram. apoi m-a trezit un fior. m-am speriat şi am deschis uşa. măcar să vad holul. e luni azi? mâine e marţi. ai aflat? dispar rândunicile"

the bastard brake up

2009-04-05T21:42:00.000+03:00

kid on a trip

2009-04-05T17:58:00.008+03:00

cu ochii împeienjeniţi, cu stomacul gol si plămânii plini de fum. aşa m-am întors de la Bucureşti. dacă pun totul cap la cap aş putea spune că a fost o experienţă foarte bună din punct de vedere al conferinţelor, al invitaţilor, al oamenilor din PRime de acolo. am participat la workshop-ul ţinut de Mugur Pătraşcu, managing partner la iLeo, workshop la care am prezentat o scurtă campanie online pentru prevenirea accidentelor rutiere. am venit cu o idee foarte tare, pe care am dezvoltat-o şi care, dupa spusele lui Mugur, s-a pliat bine pe acest gen de campanie socială. am ieşit pe locul 1, dar nu am caştigat pentru că am fost la egalitate de puncte cu altă echipă şi la care a mers premiul, deoarece noi ne-am axat prea mult pe creaţie. Paul şi cu mine am fost puţin dezamăgiţi la început, dar ne-a trecut după prima ţigară, pentru că ştim ca suntem oameni de creaţie şi nu ne e ruşine! cam asta s-a întamplat în Bucureşti. CNSC, din punctul meu de vedere, a fost un succes. cum mă simt eu? hmmm.. :)

everybody's gotta learn/love sometime

2009-03-31T16:08:00.005+03:00

so... mâine merg la Bucureşti. la CNSC. de ce? în primul rând ca să învăţ. apoi să mă distrez cu cei mai tari obsedaţi de PR pe care îi cunosc şi pe care o să-i cunosc. apoi... anyway. ne vedem la feedback

suicide

2009-03-28T15:56:00.003+02:00

prietenii ştiu de ce. sau nu

2009-03-25T20:05:00.007+02:00

am aflat azi de la Paul că Bergenbier şi-a făcut recent rebranding. de ce ar face asta? probabil cei de la InBev au considerat că berea are un look destul de învechit şi că brandul are o nevoie de o repoziţionare în mintea consumatorilor cu burţile mari, martiri ai imaginii bărbatului fericit din România. curios. pe site-ul oficial trebuie să faci click pe "other". numai apoi îţi apare şi "România". apoi downloadezi un fişier .pdf în care găseşti Bergenbier ca şi "local brand" şi aşa şi este. un local brand căruia din punctul meu de vedere i se potrivea imaginea de masculinitate şi prieten cu burta mare. nu trebuia altceva pentru un local brand. bun. ce spune directorul InBev România? că Bergenbier nu mai are nevoie de un look masculin, ci de un look "unisex". are nevoie de "prietenie". măi... nu cred că are nevoie de încă o "prietenie". asta avea deja. "prietenii ştiu de ce!". unisex? hmm... oare ce femeie la care îi merg toate rotiţele va dori să bea o bere care a dat startul la ziua bărbatului? "nu beau o bere care i-a dat soţului meu înca un motiv în plus să bea ca porcul!". cam asta s-ar petrece în minte unei femei. în fine. sunt curios ce cotă de piaţă o să aibă Bergenbier peste un an dacă acum este de 10% din piaţa de bere. designul a fost creat de K Creation & Production, o companie belgiană cu 25 de ani de experienţă în acest domeniu. pe site-ul lor oficial, la clientul InBev apare Becks, Stella, Leffe şi..... nu, nu apare Begenbier. voi ce părere aveţi?

gold teeth and a curse for this town

2009-03-23T15:33:00.005+02:00

şi nu e neapărat din cauza vremii care se îndreaptă şi începe să-mi scoată frigul din oase. e altceva. e ceva ciudat, străin şi totuşi atât de familiar. e poate un zâmbet, o coală de hârtie mototolită, o vizită târzie. vom vedea

aaaand.... action (comeback)

2009-03-21T21:46:00.007+02:00

surprinşi? nu ar trebui. poate acea mână de oameni care ştiau despre revenirea mea în ale blog-uitului se aşteptau la asta. dar voi? ceilalţi? vreau să cred că a existat măcar un om care să-mi fi citit blogul şi pe care să nu îl fi cunoscut. în fine. poate că am simţit să mă alătur din noi blogosferei din cauza sentimentului de noutate, de "new beginning". un nou început în care se prevede o licenţă, lucruri frumoase facute alături de oameni frumoşi şi.... hmmm despre asta poate altă dată. totuşi, trebuie menţionat faptul că o mare influenţă asupra deciziei mele de a continua să scriu pe blog l-au avut Diana, Paul şi Bobo, oameni cu care poţi să stai o noapte întreagă să mimezi tambuchi, concupişcenţă şi trupe de elita egiptene de prin 7000 î.hr, care defapt nu sunt mameluci. to make the long story short, it's good to be back, guys!

p.s: vă invit să vizionaţi o poveste tristă, poveste despre internet, bombe, hi5 şi lactoză. enjoy! :D

retragerea

2008-03-15T16:47:00.004+02:00

cuvintele curg precum ploaia fără sfârşit într-un pahar de hârtie. alunecă în drumul lor, trec pe furiş prin mintea mea. bălţi pline de tristeţe, valuri de bucurie rătăcesc prin mintea mea, posedând şi alintându-mă. nimic nu-mi va schimba lumea. imagini de lumină frântă care dansează precum un milion de ochi, mă cheamă fără încetare în mintea mea. gândurile-mi rătăcesc precum vântul nestatornic într-o cutie de scrisori, se rostogolesc orbeşte în drumul lor, prin mintea mea. când privesc lucrurile în ansamblu, nimic nu mai are rost. nici existenţa acestui blog. de aceea aş vrea să vă spun ca mă retrag din tot ceea ce înseamnă expunerea gândurilor mele pe o pagină de net. mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut în construirea acestui blog şi celor care au avut răbdarea să citească câte ceva. vă doresc toate cele bune şi să aveţi parte de tot ce e mai frumos în tot acest haos nebun căruia îi spunem viaţă.

vis

2008-03-09T20:30:00.003+02:00

colecţionez obiecte frumoase. o pereche de pantofi, nişte ochelari, un telefon, o maşină de scris. sunt făcute din lemn şi pâslă. au cusături aparente. înfăţişarea lor delicată şi finisată e prietenoasă. şi sunt tăcute. ea le-a făcut, iar eu le voi arăta într-o expoziţie. "crezi că aş putea lua şi pătura roşie?" e o pătură nemaipomenită. e groasă, din pluş roşu... are cusături mari şi albe. nişte animale sălbatice aleargă pe ea. ea zâmbeşte. mă aplec peste o stâncă în încercarea de a o atinge. stomacul mi s-a comprimat. mă doare. "poţi să mă ţii de mână? nu pot dormi" îmi ia mâna. adorm.

the kettle's on

2008-03-08T23:22:00.000+02:00

o marţi cu 3 ceasuri rele şi un logan

2008-03-07T17:01:00.004+02:00

şofez de două luni. puţin aşai? nu şi după părerea şefului care mi-a încredinţat marţi dimineaţă un logan van nou nouţ pe care să-l iniţiez în traficul clujului. până aici nu ar fi fost nici o problemă, doar că acest logan van nu are geam spate (lunetă), ceea ce mai ales pentru un începător e cam nasol. zis şi făcut. dupa vreo 25 de km de condus prin oraş ajung şi eu în dreptul blocului unde aflu cu "stupoare" că nu am loc unde să parchez. dar fiind un tip "inteligent" merg prin spatele blocului şi intru la milimetrii prin pasajul pietonal care face legătura cu trotuarul, unde parchez. mândru de mine intru în casă şi încep să mănânc ca după o zi obositoare la muncă, când sună telefonul. e şeful care vrea să mă întâlnesc cu el la praktiker. de aici a început totul. aţi auzit ca marţi sunt 3 ceasuri rele? nu am crezut asta până acum. :p cum nu puteam să cobor de pe trotuar m-am gândit că dacă am intrat prin pasajul pietonal pot să şi ies prin pasajul pietonal. nu chiar. am luat virajul greşit şi am prins cu uşa stânga spate colţul pasajului. m-am dat jos din maşină şi pentru câteva secunde lumea mi-a câzut în cap. nu după mult timp au sosit şi martorii. fiecare cu propria personalitate îşi dădea cu părerea asupra situaţiei. tipul de la jocuri mecanice râdea în hohote, tipul care repară papuci în spatele blocului se uita la mine cu o grimasă care spunea: "ce naşpa" da! ştiu că e naşpa nu trebuie să-mi aminteşti! dar trebuie să-i mulţumesc tipului care repară papuci că m-a ajutat să mut cu mâna maşina ca să o pot scoate de acolo. după o scurtă vizită la poliţie pentru constatare, totul s-a rezolvat cu bine. mă mir că nu m-au dat aştia în judecată că am afectat structura de rezistenţă a blocului :))

dedicaţie pentru o săptămână de lămâie

2008-03-05T21:43:00.000+02:00

"snobismul intelectual" - ediţie revizuită

2008-03-01T17:39:00.004+02:00

ieri am aflat de la o persoană mai mult sau mai puţin importantă (să-i spunem doamna "X") ce înseamnă să fii un "snob intelectual". inseamnă să fii pasionat de fotografie, desen şi poezie (dacă sunteţi la liceu/facultate de arte nu mai are rost să citiţi. sunteţi nişte snobi), să urăşti tot ceea ce înseamnă clasic, tradiţional şi simplu. fumezi? frecventezi cafenele cu iz boem între pereţii căreia îţi expui anumite idei şi percepţii în ceea ce priveşte viaţa şi arta? (în alte cuvinte "debitezi") clar. nu mai ai nici o scăpare. din perspectiva dânsei eşti un snob intelectual. te-ai apucat de arta fotografică? ai grijă... nu fotografia apusuri, răsărituri, soarele de la miezul zilei, papuci sau scrumiere că te-ai ars. eşti gata. din perspectiva dânsei eşti un snob intelectual. pai da cine te crezi? Kafka? Nietzsche? cum îţi permiţi să reflectezi? şi mai ales într-o cafenea. cum îţi permiţi să contrazici? snobule.

doamna "X", vreau să imi cer scuze în numele tuturor "snobilor intelectuali" de pretutindeni. ne pare rău că nu putem fi toţi un Kafka sau un Nietzche, că nu putem să bem cafeaua în mall sau sub un pod, că nu ne-am ales şi noi ocupaţii mai puţin absurde, avangardiste şi postmoderniste, cum ar fi să jucăm barbut şi pincă în scara blocului. ne pare rău. noi chiar încercăm :)

lumea văzută prin ochii unei artiste

2008-02-27T14:18:00.015+02:00

pentru că în micul meu colţ de blog se perindă de cele mai multe ori arta, aş vrea în cele ce urmează să vă prezint o bună prietenă de-a mea, o artistă din toate punctele de vedere. Ioana Enescu este din Braşov şi este studentă la Facultatea de Artă şi Design, secţia Foto-Video din Cluj-Napoca. o persoană ce zâmbeşte mult, o persoană cu un suflet cald, care ştie să surprindă momente reci şi calde deopotrivă, dându-le tuturor câte puţin din personalitatea ei. pe lângă toate acestea, este genul de persoană care te poate face să te pierzi în propriile gânduri, încercând să-ţi dai seama ce anume îi trece prin cap când priveşte prin lentila apratului foto. acum, vă las să admiraţi câteva din lucrările ei, lucrări care sper că o vor duce mai departe în lumea sensibilă a artei.

tristeţi de lămâie

2008-02-24T18:52:00.000+02:00

se uita îndelung la dealul acela... toţi acei ani şi-a imaginat că l-a uitat, dar acum... işi dădea seama că ştie fiecare piatră, fiecare petec de pământ. acelaşi Iisus stătea împlântat în pământ, martor al trecerii timpului, schimonosit de atâta soare şi atâtea ploi, pironit pe acelaşi totem crăpat al credinţei. "nu mai sunt acelaşi..." işi spuse... şi îşi continuă drumul spre casa părinţilor lui, casă pe care a visat-o toţi acei ani în care a fost plecat. de pe drumul păzit de salciile chinuite de atâta aplecare, putea auzi susurul izvorului, iar răcoarea ce o emana îl izbi în plin tăindu-i respiraţia. grabi pasul, dornic să vadă acei pereţi, aceleaşi icoane vechi şi şterse, aceeaşi sfinţi bătuţi în cuie, martori ai copilăriei lui. când a ajuns aproape de potecă văzu că tot ce mai rămăsese din acei pereţi, era un ciot de lut decolorat, puţin mai înalt decât el, iar în jurul lui musteau bălăriile, emanând un miros de îmbâcseală. se rezemă de acel colţ de amintire şi văzu în depărtare acei brazi, înalţi şi falnici ca şi nişte străjeri, între care se afla mormântul unui strămoş demult uitat. se făcea din ce în ce mai frig... şi de undeva venea un miros de acru... "vom mai fi aceeaşi..." spuse pentru sine... şi se îndreptă spre livada de lămâi

îl găsiră fără suflare în apartament. în mână avea o lămâie uscată

Picasso s-ar simţi ca acasă la Kaufland

2008-02-19T22:11:00.004+02:00

după o zi "chinuitoare" la birou (am citit şi am căscat toate cele 8 ore) am făcut o mică "excursie" până la Kaufland. nimic iesit din comun... doar că poate eram eu mai distrat şi vedeam peste tot o capodopera a comicului uman. la intrare m-a surprins privirea mirată a unui copilaş care se ţinea strîns de gâtul unui dinozaur mecanizat şi care parcă vroia sa-mi spună: "hai şi tu!" "e distractiv... pe bune!" ce e amuzant e că m-aş fi dus. cine să refuze un copilaş buclat şi cu zâmbetul până la urechi? înauntru aceeaşi marfă ambalată diferit, aceeaşi oameni cu aceleaşi poveşti... "nu mai cumpăr ketchup din ăsta", "măi, dar nu spuneai că luăm şi ulei?", "hai odată să prind un loc la coadă!" ultima am auzit-o la raionul cu peşte şi în acel moment, privirea mi-a căzut pe nişte crustacee care se holbau la mine cu ochii lor mici şi negri şi parcă râdeau cu sunete piţigăiate de tipul cu replica: "l-aţi auzit pe ăla fraţilor? se grăbeşte sa prindă loc la coadă!" am fost fascinat de tot umorul "supermarketian" pe care, ca un nebun, am reuşit să-l desluşesc din bip-urile de la scanner-ele caselor de marcat şi din marea de oameni adormiţi şi plictisiţi de culorile şi mirosurile de pe rafturi. la ieşire am fost trezit din amorţeala suprarealistă, de acelaşi zâmbet şi de aceeaşi privire mirată...

gânduri din troleu

2008-02-18T16:28:00.004+02:00

azi, în timp ce troleul gonea între staţii, din când în când mişcându-se haotic înainte şi înapoi transformându-mă intr-un shaker ambulant, încercam să-mi înlătur supărarea de a nu fi primit promovarea aceea de care mi s-a spus cu ceva timp în urma. am început să mă gândesc la factorii care au contribuit la asta, la probabilităţi, matrici ale hazardului... la naiba... începea să se închege o adevărată teorie... imi mai trebuia un flip chart şi făceam schiţa bombei atomice sentimentale. apoi mi-am zis ca acesta nu e un motiv bun pentru a fi supărat. există alte motive... mult mai bune. adevărul e că există şansa aceea... şansa să fim doar nişte fiinţe ale unui haos aparent controlat. mi-ar plăcea sa cred că exista ceva mai mult... dar din câte vad... dacă există un Dumnezu... acesta a creat lumea în 6 zile, în a 7-a s-a odihnit, iar în a 8-a s-a plictisit de ea.

suspine pe ritmuri de indie rock

2008-02-17T14:49:00.002+02:00

tânjesc după soare şi căldură cum nu am mai facut-o niciodată. a venit iarăşi iarna şi cu ea si îngheţul gândurilor care mă înţeapă la fiecare smucire a conştinţei. tot ceea ce pot să fac este să mă îmbăt cu ritmuri de indie rock şi să aştept în linişte venirea zilei care mă va mântui. ziua când oraşul mă va topi din nou, ziua în care o sa-mi imaginez că o sa fug la mare.

retrăiri

2008-02-06T20:56:00.001+02:00

nu am mai scris sau fotografiat nimic în ultimele zile pentru că... pai după cum ştiţi a trebuit sa ţin doliu... nu se putea altfel. nu că aş avea percepţia timpului... parcă trăiesc o zi de luni over and over again. totul se perindă pe lângă mine cu o iuţeală pe care nu mi s-a dat sa o mai întălnesc până acum. parcă sunt suspendat într-un titrez gol pe dinauntru. parcă tot ce se întâmpla ieri e continuarea zilei de azi...

moartea unui concediu

2008-02-02T20:16:00.000+02:00

nu ştiaţi? toate mor pe lumea asta.... inclusiv concediile. aşa cum moare şi al meu... mai are doar o zi... mi-am zis că o să-i spun... că o să-l pregătesc pentru sfârşitul inevitabil... dar nu... vreau să se bucure de timpul care i-a mai rămas... nici nu vreau să mă gândesc la momentul acela... când totul se va sfârşi. vedeţi voi, un concediu nu moare singur... nu... ia cu el şi leneveala, somnul, nopţile pierdute prin oraş, zilele cu trei dimineţi...

asta e... tot ce pot să fac mai bun este să mă bucur şi eu de ultima lui zi... şi când va veni momentul acela, să-i spun ca existenţa lui nu a fost în zadar, că în haosul acesta pe care îl numim viaţă există un plan (ştiu că e un mare bullshit dar scutiţi-mă.... ăsta e pe moarte) şi că în acest plan a avut un scop...

dacă simţiţi că vreţi să vă exprimaţi şi voi condoleanţele, vă rog postaţi un comment

zile cu trei dimineţi

2008-02-01T12:55:00.000+02:00

te trezeşti târziu... cu părul în toate direcţiile (că deh... eşti creţ)... te uiţi în oglindă şi îţi dai seama cât de bine semeni cu Sweeney Todd, apoi încerci să-ţi alungi gândul acela din cap gândindu-te că nu te prinde aura de ucigaş debil, nu ai o miss Lovett la parter şi oricum nu prea ai voce pentru un muzical... pui cafea şi apă în filtrul vechi de 5 ani, rugându-te cu patos şi cu toată fiinţa ta ca de data asta să nu dea pe dinafară... bine înţeles că dă... priveşti aragazul înnegrit de atâta zaţ şi promiţi că îl vei curăţa mâine, dar în acelaşi timp te gândeşti că trebuia să îmbătrânească şi el odată, trebuia să îşi arate şi el ridurile, faţa-i coaptă de atâta căldură, trebuia să ajungă şi el urât...
îţi aprinzi o ţigară şi aştepţi un telefon sau un buzz să te trezească din amorţeala pe care ţi-a creat-o încă o noapte de visuri ciudate... în cele din urmă primeşti buzz-ul mult aşteptat şi le mulţumeşti celor de la yahoo pentru acel sunet strident care îţi scutură toţi neuronii... e amicul tău care e atât de dornic de o cafea încât te convinge şi pe tine că mai ai nevoie de una... te îmbraci cu silă, iar drumul până la cafeneaua preferată îl parcurgi cu troleul, care ca de obicei e un adevărat sport... bei cafeaua, fumezi un pachet de ţigări, vorbeşti despre fete, examene, companii de asigurări şi despre colegul de cameră care îţi mănâncă toată mâncarea, apoi te ridici, plăteşti o cafea cu gust de ars, te întorci acasă spunându-ţi că îţi ajunge şi ca vrei să leneveşti...
seara vine inevitabil şi primeşti acel telefon la care nici nu te gândeşti să raspunzi, dar fiind o fire curioasă, cu o conştiinţă mare, raspunzi în cele din urmă... te îmbraci cu silă, faci acelaşi drum cu troleul, intri în local şi-ţi găseşti prietenii în jurul unei mese pline cu sticle de bere şi pentru un moment ţi se face şi ţie poftă, ai vrea şi tu una... "cu ce vă servesc?" din instinct, ameţit de fum şi aburi de bere, rosteşti acele cuvinte... "o cafea vă rog"... aceleaşi fete, examene, companii de asigurări, aceiaşi colegi de cameră nesătui... ajungi acasă tremurând de la licoarea dulce-amăruie, te pui în pat... şi nu-ţi doreşti decât ca atunci când te trezeşti, aragazul să fi murit de bătrâneţe...

tequila lollipop - letter from Smo

2008-01-31T14:11:00.001+02:00

dear miss Boo,

i am writing you this letter because... well... i have tried many times to say this to you... and this is the best way to say it. unlike when we are together... this is the place where my words pour like some children to a playground... and i'm not tangled up in your eyes anymore... anyway... i hate the fact that people don't know what they want... at some point i thought that you were different and maybe you are... but not that different. actually.... i'm kinda angry with u... who do you think you are? trying to turn such a simple thing into a complicated one? miss Boo... stop messing with my mind. it's not nice. :) i guess this is it... this is the part were we say goodbye. though this is not what i wanted, it is for the best.

your friend, Smo

P.S. i still haven't eaten the lollipop

Remetea Village

2008-01-31T01:47:00.000+02:00

Sweeney Todd

2008-01-30T16:45:00.000+02:00

bun venit în universul întunecat al lui Tim Burton! de data aceasta cu o ecranizare a faimosului muzical de pe Broadway, "Sweeney Todd : The Demon Barber of Fleet Street". dacă sunteţi fani ai lui Tim Burton, acesta e un film pe care ar trebui să-l vedeţi. pe lângă faptul că în rolurile principale sunt distribuiţi Johnny Depp şi Helena Bonham Carter care, după părerea mea, sunt actorii cei mai potriviţi pentru acest gen de film, pe lângă imaginile pline de oroare şi dezgust, filmul va veni ca un duş rece intr-o zi plină de plictiseală, o zi în care ţi-ai dori sa faci cu adevărat ceva dar nu poţi deoarece ai prins rădăcini pe scaunul de la birou. aşa că ce altceva să faci mai bun, decât să te uiţi la un film care cu siguranţă te va trezi? vizionare placută! :D

Leapşa cu cartea

2008-01-29T15:54:00.000+02:00

azi am mai primit o leapşa de la Copilu' shocat, care sună aşa:
1. ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. deschide-o la pagina 123.
3. găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni.
prima carte pe care am pus mâna a fost "Cartea de la San Michele" de Axel Munthe. la pagina 123 spune aşa:

"Nu se cade să-ţi baţi joc de el. O dată, un inginer de la calea ferată, care trebuia să construiască podul peste râu, mânase peste noapte în Forsstugan. Îmbătându-se el, scuipase în castronaşul cu arpacaş spunând: "Să fiu afurisit dacă există cu adevărat spiriduşi!" Spre înserat, când trecuse înapoi peste lacul îngheţat, calul îi alunecase pe gheaţă, căzuse şi fusese sfâşiat de o haită de lupi."

Din lipsă de prieteni cu bloguri în afară de cei care au mai primit, leapşa o dau mai departe la awakedb :D

oameni cu părul creţ... uniţi-vă!!!

2008-01-28T11:17:00.000+02:00

citisem recent într-un articol că 41% din oameni nu iau în serios persoanele cu păr creţ. da... scoate-ţi mâna din buzunar şi şterge-ţi de pe faţă look-ul acela de plictisit... şi fii atent! măcar prefă-te ca iei în serios blogul acesta :p

41% se apropie foarte mult de 50%... wtf!? asta înseamnă că suntem sortiţi eşecului din start? ar trebui să ne revizuim poziţia noastră în societate şi să ne dăm seama defapt de adevăratul nostru status? de faptul că nu suntem luaţi în serios? NU!! noi ar trebui să punem piciorul în prag şi să nu ne mai plângem că ne stă părul aiurea când ne trezim dimineaţa şi vrem să ni-l smulgem din cap. nu... noi ar trebui să ne unim şi să le arătăm celorlalţi că facem lumea asta un loc mai bun. şi ce dacă Gandhi era chel? ce dacă Bush nu e creţ? (ok... aici ar trebui să ne bucurăm) :p

uitaţi-vă puţin la Hobbiţii din Lord of The Rings... toţi erau creţi şi cât de bine s-au descurcat ei în a înfrunta răul! Lev Troţki şi-a demonstrat geniul creţ în a conduce revoluţii, Einstein şi-a adus contribuţia în ştiinţă... chiar dacă e creţ... şi chiar dacă scoate limba în poză, maiestatea sa regina Elizabeta a II -a îşi demonstrează geniul părului creţ în a fi... pai... o maiestate. şi să nu mai vorbim de muzică... unde am putea enumera o gramadă de artişti cu părul creţ... artişti care au creat curente muzicale noi... pe care mulţi ţânci au dansat şi s-au făcut praf... şi au făcut multe prostii :D

vedeţi? noi facem lumea un loc mai bun... ar trebui sa fiţi mândri de noi... nu să ne priviţi cu neseriozitate... cine ştie ce am mai putea spune sau face :P şi încă un lucru... ţi-ai îmbrăţişat prietenul tău creţ azi? :)

backyard colours

2008-01-26T22:58:00.000+02:00

imaginary love

2008-01-25T22:59:00.000+02:00

can it be? why does his head feel like a puddle in which u throw a rock... and every wave is shaking every inch of his brain? every time she looks at him... he turns away. those eyes.... he begins to look at those eyes with such a fear... "but fear of what? what am i so afraid of?" he asks himself that every night... every day... every minute. "i am so drawn to that look...". he thought that this would just go away if he could avoid her. but he realized... that was impossible. he sees her every day, at the same hour, on the same bus... it's like... they share the same schedule, the same life. "time... what a sneaky fucker..." he says to himself. but on that particularly day... he woke up with only one thought in his mind... to talk to her... to overcome his childish fear. he feels that it's taking forever.... but the bus eventually comes... and he eventually sees her... he makes his way to the end of the bus and all of the sudden she turns around... that face... he tries to say something... "hi... see... you'll probably think that i am crazy, but...." the old lady standing next to him gently grabs his shoulder... "excuse me... who are you talking to?" he turns to her... those eyes were tearing holes in him once more...

ballad of a mind

2008-01-24T13:57:00.000+02:00

these are the things I love the most...

to stop, to look, to seek a ghost

to make, to break, to lie…

to tell the truth when it comes by

to look for you before the dawn

to shout and yell as if I won…

to sleep, to dream, to be so sad

to write, to love, to hate…

to go somewhere and just create

to kiss some lips

to kiss them all

to make you “see” and then just crawl…

to hope… to wait…

these are the things that I just hate

pop quiz şi moartea lui Ledger

2008-01-23T17:52:00.000+02:00

cam aşa se poate numi articolul de azi. "pop quiz" pentru că aşa mi s-a părut examenul de azi de la comunicare organizaţională. ca o lucrare de control nenunţată, cu două întrebări, pe care ţi-o dă un prof speriat că se apropie sfârşitul anului şi nu ţi-a dat destule note. (defapt nu cred că ar trebui să ma leg de asta... în ultimele zile mă uit în continuu la filme, nici pomană de învăţat. apropo... de văzut "Atonement", genul de film care îţi rămâne imprimat pe retină mult timp... deşi cineva mi-a spus că e prea sad... deci pe riscul vostru :p). "moartea lui Ledger" pentru că azi dimineaţă am aflat că actorul Heath Ledger a fost gasit fără suflare într-un apartament din New York. a decedat în urma unei supradoze de somnifere. foarte sad... mi-a plăcut foarte mult cum a jucat în "Lords of Dogtown" (cine a văzut filmul ştie despre ce vorbesc) anyway... R.I.P, Heath Ledger.

a point of view

2008-01-22T18:36:00.000+02:00

parfumuri uitate în umbra incertitudinii - dialog cu o conştiinţa

2008-01-22T15:11:00.000+02:00

"cum poţi să laşi ceva ce te face fericit să se piardă în spatele voinţei tale prosteşti de a face lucrurile mai complicate decât sunt?"
"poate...nu ştiu..."
"te joci de-a "life's a bitch" gândindu-te că poate aşa îţi vei face existenţa mai interesantă sau pentru a-ţi confirma faptul că eşti fucked up? nu eşti..."
"nu sunt..."
"tot ce reuşeşti prin asta e să-ţi pierzi timpul... timp în care ţi-ai putea deschide ochii. totul e aşa de simplu..."
"defapt... totul e simplu..."
"lasă izul realităţii să se plimbe printre cei patru pereţi din care crezi ca nu ai mai putea evada... lasă-l sa darâme tot ceea ce credeai că ştii despre tine, despre alţii..."
"nu mai ştiu nimic... dar aş vrea să ştiu totul"
"simţi?"
"da... simt un... parfum..."

speak to me in hopelandic

2008-01-21T19:28:00.000+02:00

probabil vă întrebaţi ce e "hopelandic". probabil nu. dar pentru aceia dintre voi care vreţi să ştiţi... "hopelandic" sau "vonlenska" este un fel de gibberish inventat de Sigur Rós. ce este Sigur Rós vă întrebaţi? este o trupă. genul de trupă care creează cu adevărat. oamenii aştia sunt din Islanda... da... ţara elfilor şi a peisajelor parcă deprinse dintr-o carte de-a lui Tolkien. tipii aştia trăiesc pentru muzică, sunt "artişti" în adevăratul sens al cuvântului. muzica lor se încadrează în genul post-rock şi combinaţia liniilor melodice extraordinare cu elemente clasice şi minimaliste produce un sound care parcă nu are nici o legătură cu tot ce ştiaţi voi despre muzică. la capitolul instrumente folosite se pot enumera toate... de la xilofon la trompetă şi de la pian de jucărie la arcuş de violoncel pe chitara electrică. aştia nu au piese în engleză si parcă ma bucură chestia asta... încâ un motiv pentru care pot spune ca nu produc ceva comercial... ei cântă în islandeză şi hopelandic... gibberish-u acela de care vorbeam la început şi despre care ei spun că se îmbină perfect cu muzica. anyway... poate nu toţi o să-mi împărtăşiţi entuziasmul... dar m-am gândit că merită să-i înghesuiesc şi pe cei de la Sigur Rós în micul meu colţ de blog... :)

Incubus - Dig

2008-01-21T19:26:00.001+02:00

da...m-am intors

2008-01-20T19:01:00.000+02:00

nu aş putea să vă spun exact de ce am fost plecat. dar... mai contează? nu cred, dar pentru cei care chiar se intreabă... poate... poate ar trebui să vă explic. răspunsul e simplu: am fost secat. da. iarna m-a secat de tot ce inseamnă inspiraţie, creativitate si... atât. asta este explicaţia. dar acum nu mai are nici o importanţă. simt că... dimineţile în care te trezeşti cu poftă de viaţă au să revină. are să revină şi puterea de a surprinde frumuseţea lumii, de a fi conştient de ea. au să revină şi dovezile acestei frumuseţi. şi mă bucur... mă bucur că amorţeala a trecut... mă bucur că te găsesc pe TINE citind aceste rânduri.

it's good to be back.